zidurile sunt ok. au câteva ferestre

câteva deschise spre stradă. văd oameni.

în lumina lor se împleticește graba.

văd urme vineții pe coapse pe gât

văd urme de oameni

în urme de lumină.


să știi că sunt bine. zidurile au câteva ferestre.


îți ascund câteva lucruri. n-aș vrea să te îngrijorezi.

îți ascund setea mea îngrozitoare

și visele mele care sunt deșerturi

sunt naufragii pe mări strălucitoare

ești tu înotând nemuritor nesfârșit

tu înghițind lumea sărată din mintea mea

tu înghițindu-mă ca pe o corabie albă.

în rest sunt bine. dorm.

setea e rugoasă în somn.

uit foarte puțin. dar e bună și clipa aceea

în care tot ce este în mine se oprește.


există o clipă de liniște. o știi și tu

cândva mi-ai vorbit despre ea.