Grija de piața cu oameni e tristă
și apasă de la începuturi

Aleargă neanturi și umbre peste greieri
și sună aleanul din goruni fără zestre

Trestia e moale cînd se leagană
Lîngă copacul nestins

Albastrul de sus e la fel cu același de jos
Te uită și vezi chiar dacă nu sînt ferestre

Femeia cu coapse de vită e din ce în ce
Mai aproape de șarpele cu ochii vii

Gîndul cuprins în miazănoapte
E la fel cu altul venit din apus

Se amestecă la balul de pretutindeni
și de nicăieri

Viu de ferestre aproape ascultă vîntul
șuierînd prin trestie și prin gorun

Piața de carne e plină de viermi
Aleanul e doar o urare de vreme

Strigă-te omule și o să te auzi...