1. De ce trebuia sa ma opresti din goana visului ? Nu ai stiut ce faci, nici spre ce zari ma indreptam inaripat cu sperante. Nu ti-a pasat ca, in felul asta, mi-ai taiat aripile pe care le hranisem amar de timp cu dorinte. Nu ai priceput ca mi-au trebuit lungi nopti de nelinisti ca sa imi iau zborul. De ce trebuia sa stai la marginea lumii mele ca o statuie a inimilor pierdute menita sa induioseze aerul din jur si sa abata calatorul care eram ?
2. Te-am primit in coliba mea mesterita anevoie din franturi de amintiri frumoase. Te-am omenit la masa mea cu gandurile mele curate. Ti-am dat sa bei din sufletul meu – pocal cu vise cristaline. Te-am spalat pe picioare, in spiritul ospetiei antice, si te-am sters cu albe stergare de in brodat cu fir de speranta pururi verde. Te-am culcat in patul meu peste asternuturile curate tesute din soapte dulci. Te-am invelit cu cerga din lana toarsa din fiecare crampei de dimineata in care viata m-a invrednicit cu cate un zambet. Te-am vegheat, pe cand dormeai, cu palosul iubirii si cu pavaza curajului de a iubi. Te-am trezit in zorii unei noi zile cu cantecul pasarilor dintr-un paradis pe care numai ce il construisem pentru tine anume peste noapte. Cand soarele durerii era inaltat numai de o sutila pe un cer care refuza sa i se inchine te-am dus la templul tau. Ti-am pus pe frunte diadema iubirii. M-am imbracat in straiele de veselie ale marelui preot si te-am venerat. Am ars toate vechile iubiri in cinstea ta si ti-am compus liturghiile izvodite din ceea ce insemn eu. Si nu regret nimic.
3. De ce trebuia sa ma opresti din goana visului ? Nu ai vrut sa sti ca multe dureri am ars ca ofrande pe un altar al timpului trecut. Nu ai putut sa intelegi ca fiecare clipa care ardea nastea o alta noua, o alta, viitoare. Nu ti-a pasat ca toate cantecele razboinice care ma insoteau aveau viata efemera si irepetabila a clipelor parcurse. Nu te-a durut sa ma vezi asezandu-ma in praful timpului pentru a te culege. De ce trebuia sa te gasesc la rascrucea vanturilor care imi cutreierau sufletul ca pe o clipa de uitare ?
4. Ti-am pregatit hainele ceremonialului tesute din noaptea dintai si cusute cu soaptele noastre. Ti-am tinut mana sprijinindu-te ca sa urci fiecare treapta, fiecare vers al fiecarei zile. Ti-am cuprins mijlocul cu cingatoarea faurita din lacrimile curse numai ca sa se preschimbe in diamante cand se vor oglindi in ochii tai. Ti-am faurit sclipirile de fericire din ochi orbindu-ma pre mine pentru asta. Ti-am sculptat fiecare gand in peretii inselatori ai anotimpurilor viitoare. Te-am logodit cu dragostea mea. Am cersit ploii, pentru tine, fiecare margaritar cu care ti-am faurit surasul. Am smuls luminii cea mai tainica irizare pentru a ti-o aseza in par. Am trudit alaturi de padurile de clestar pentru a-ti prinde in obraji vapaia lor. Am blestemat norii sa fie vesnic alungati din juru-ti. Si nu regret nimic.
5. De ce trebuia sa ma opresti din goana visului ? Nu ai crezut nici o iota din cantecele care formau mantia mea. Nu ai vrut sa inveti sa zburam impreuna inspre orice naicaieri, caci bun era oricare de erai tu acolo. Nu ai citit nici un cuvant, nici o slova din cartea care respira adevarurile mele. Nu ai putut sa cuprinzi cu privirea nici infima scanteiere din coltul ochilor mei.
6. Te-am adus cu alaiul de vise fierbinti in fata altarului. Ti-am pus in maini inima mea si m-am legat prin greu juramant ca iti apartine. Sa iti fie lauta cand care sa iti alunge tristetea cand vei fi trista. Sa iti fie pavaza cand iti va fi teama. Sa iti fie izvor cand iti va fi sete. Sa iti fie paine cand iti va fi foame. Sa iti fie haina cand iti fi frig. Sa iti fie asternut cand iti va fi somn. Te-am privit de jos, ingenunchiat si supus, si te-am investit sa fi doamna mea. Pentru mereu. Si nu regret nimic.



7. Prietenul meu ma privi atent si confuz. Ai facut tu toate astea pentru ea ? ma intreba el nevenindu-i sa creada. Ai avut tu curajul sa faci toate astea ? mai intreba el, din nou, in ciuda faptului ca ii spusesem, deja, ca, da, facusem toate astea. Pfiuuu, fluiera el a mirare, a indoiala, a tristete. Pai, daca stiam eu sa fac asa ceva... Nu a mai continuat sa imi spuna ce s-ar fi intamplat si nici eu nu eram donic sa aflu. De fapt, nu mai eram dornic de nimic.
8. Bau din pahar. Se uita la mine. Bau iar, dintr-o singura inghititura, tot ceea ce mai ramasese. Se stramba simtind arsura alcoolului. Doamneeee... eu i-am spus numai ca o vreau si gata ! avea glasul ragusit. De alcool si de tutun, fireste. Nu mai bei ? ma intreba. Am facut semn din cap ca nu. Atunci, beau eu. Restul serii l-am petrecut intr-o tacere inversunata, fiecare cu gandurile sale. Nu conteaza cat am baut amandoi. Oricum, am baut tot. Inclusiv cuvintele.
9. Daca nu ai meritat-o tu, cum sa o merit eu ? intreba el la plecare.