Cum să mă prefac că nu știu nimic
De lumea sub vene
Fără să alung pădurea cu talpa cerbilor
Din copilăria mea
Și cu ce să mă încalț să fiu sigură că ajung în cer
Acolo bunica mi-a desenat o tablă cu povești
Și mă așteaptă să-i citesc Psaltirea
Tu,
Tu cine ești de mă lovești cu pietre
Lasă-mă goală și în ghete
Așa Dumnezeu mă v-a îmbraca cu inima Lui
Și am să te iert trimițându-ți pântecele meu
Din el s-au scurs pruncii și sângele amestecat cu al tău

între două veșnicii
Pe tabla bunicii doi îngeri se joacă șotron
Inima mea caută în inima Lui dreptul la nemurire
Ospățul acela din care ne înfruptăm cu mâinile linse
A avut scena pe Golgota.