Mai sunt doar putine ore...Picuri de sudoare imi inunda tamplele parca ar vrea sa fuga, sa nu se piarda si ele...Mintea refuza sa imi mai dea ascultare, ea se teme, eu nu. Ea vrea sa uite, eu nu...ciudat e doar a mea, dar nu-i ca mine.Dusmanul meu din totdeauna e acum alaturi de mine,dusmanul meu care-i un ceas de buzunar pe care-l porti la piept, il stii acolo, nu te folosesti de el, iti trebuie dar nu-i dai atentia cuvenita. "Traieste" si fara tine si grija ta, ii auzi ticaitul care nu mai tace.....tic tac....tic tac....
de fiecare data cand inchizi ochii il simti cum te controleaza, te cutremura... Ironic sau nu, un ras imi ameninta buzele: mai sunt doar putine ore si are sa taca, isi va inghiti fiecare ticait......Ei si?! Inca unul in plus...nu-i ultimul, doar ca-i al meu. Nu-mi pasa, la ce bun?!
Am venit impreuna,plecam la fel...Eu fara el nu...nu se putea, acum el fara mine..nici asta nu se poate....
Ce mi-a mai ramas? Intr-un moment mi-am dorit totusi sa nu se intample, sa mai fie macar o ora, sa pot cuprinde in brate Lumea...
Fatalitate....m-am trezit si Ii multumesc Nimanui ca s-a sfarsit...Ce s-a sfarsit? Nu-i important stiu doar ca va fi altfel sau nu va fi deloc.De ce ar mai fi?! era plictisitor,mereu la fel....
Vreau sa se intample incet ,cat se poate de incet. Sa simt iar si iar fiecare picatura care se scurge....abia atunci sa inteleg viata, sa vad cum se vede ea de acolo, de ACOLO, de afara....
E o lupta intre mine si trupul meu, nu vrea sa fie parasit, e un las....Mi-e mila de el, incerc sa-l crut....nu pot...Il las chinuindu-se
Au mai ramas acum cateva clipe...Ma tem?! NU, nu mi-e frica...atunci de ce.....nu stiu nu inteleg...Am fost invinsa, am spus NU, traiesc.....Am fost invinsa de MINE, de suveranul vietii mele.....