poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-01-07 | |
Vasilica a existat și există!... că dacă nu ar fi existat nu am fi avut ce povesti. A existat locvacitatea manelistică a unui suflet strâmtorat de pereții bucătăriei. A existat vocația martiriului lingvistic în cea mai pură expresie, aproape genială. Vasilica a existat așa cum există numarul O și multimea vidă. Născută deja rotundă, Vasilica nu a necesitat șlefuire, ea a venit ca unul din cei patru cavaleri ai apocalipsului limbii române, s-a rostogolit prin paginile site-urilor de profil, s-a insinuat prin cenacluri și a reușit să publice gogoși și inepții la timp. Freamăt de timp. Noi nu o contestăm! Ea a existat! A existat și iubirea ei; a existat formula “Vă iubesc!” repetată cu obstinație ca o cabală, ca un laitmotiv de telenovelă sălcie, la sfârșitul vreunui episod de bălăcăreală și intrigă. A existat pentru noi ca un exercițiu al umilinței; a existat pentru că noi nu credeam că mai există urechi atât de surde încât nici ciomagul lui Vam și nici cântecul Liei nu le va destupa vreodată.
Vasilica a existat. A existat ca un chiuaua care alergă după propria coadă pe fundalul albastru al europeei. Oricine a încercat să îi rupă ciclul infinit a fost lătrat riscând mușcătura cu iz de castravete murat. Cine știe dacă nu cumva în adâncul lirismului gerontologic nu pândește turbarea?! Deja au apărut adoratorii unui cult al smulgătorilor de lacrimi care văd sublimul în traiectul tip banda lui Moebius al Vasilicăi . Vasilica a existat; ea nu este o non-valoare este o a-valoare. Ea a simțit în braț stigmatul harului reumatic și …a plecat; iar Nicolae Tudor ca un veritabil Saul a tălmăcit în grafia fără diacritice noua religie literară pentru toti buricii și oropsiții de critică. O nouă baladă pentru Adeline! Vasilica-Adeline a existat. A existat ca un avatar al purității și inocenței, neatinse de literatură precum o rață de apă. Nu ne-a spus adio. Ea are universul ei, în care, pentru o clipa, ne-a primit. Acum ne-a excomunicat cu un gest de o rară noblețe. “Adio si vă iubesc!” iar noi întoarceam capul cinici și rusinați, ca si cum ea nu a existat vreodată. Dar nu! Vasilica a existat!… Adio!... Cristi 7 I 2007
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate