Eram copil, începusem să înțeleg.
În odaie. în fața mesei, pe perete o poză cu tata militar, cu pușca la picior.
Am tăiat porcii, de crăciun, ne-am așezat la masă.
Mama îmi spune să-i dau și la tata să mănânce că poate i-o fi foame. Era în Rusia pe front.
Am luat o bucată de cârnaț, m-am dus la poza de pe perete și i-am spus tatei: -Na, mâncă și tu!În fiecare zi îi dădeam la tata, apoi mâncam eu.
Asta până a venit tata acasă. Da, a venit, a ținut Dumnezeu cu el dar și cu noi.
Ne-am așezat să mâncăm, tata în capul mesei, acoperea cu spatele poza.
Mama îmi spune să-i dau înainte tatei să mănânce. M-am întors spre ea și i-am spus că nu-i dau:
-Nu-i dau că ăsta mâncă.