poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-21 | |
poem în proză
Cum ar fi să te simți în frumusețea naturală a nudului, a propriului nud, să respiri în mod egal o dată zi o dată noapte, gesturile să aibă curburi galactice iar timpul să își piardă consistența? Cum ar fi să nu mai conteze dacă sunt sărutate buzele sau degetele de la picioare? Să trăiesti o senzație de rotund sau de tornadă ce își smulge forța din nimic. Dar propriul nud căutând alte nuduri vibrează, gesturile se precipită și timpul ia forme demonice. Viața asta, viața care a fost, viața ce mi-o doresc să fie. Cineva visează obsesiv același surâs. Îl dezvelește dar nu în ochii lui ci în ochii tăi. Izbucul se naște bolborosind și fugind printre pietre ca o apă a pământului ce nu o vezi venind dintr-o parte și mergând în alta, așa ca o chestie de rutină pe care o urmărești plictisit și cu dor să suferi pentru ceva. E o apă ce vine ca dintr-o mantră aducând cu ea lucruri atât de ascunse, atât de nevorbite și atât de neplânse pentru a nu fi trădate. Devii un izvor de viață, dar rațiunea și ordinea tuturor lucrurilor zice nu. Nu acum. Îți amintești? Știu, e obsesiv, ca în frumusețea propriului nud unde respirația e egală, gesturile sunt ritmate, surâsul sa fie cel care va spune ce e de spus, mai bine decât o face frumusețea propriului ego corect, distins, serviabil și complezent.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate