• Gustul puterii este un amestec de sânge, bani, agentură străină, făgăduieli neonorate și peste toate zâmbet și explicații.
• Promisiunea, activitate specific umană, este un mod de a obține ceva. După aceea se poate numi și nesimțire.
• Dumnezeu a creat omul. Poeții au creat metafora. Apoi au venit filosofii să bată monedă din metafora poeților. Mă veți întreba pe bună dreptate. Ceilalți? Ceilalți se bat cu pumnul în piept. Pardon! Þin lumânarea.
• De ce nu are omul aripi? Ce-ar însemna o pasăre de pradă care gândește?
• Trăim patetic și sfârșim lamentabil.
• Umbra este realitatea lui a fi. Umbrele istoriei nu înseamnă realitate cum nici umbrele prezentului nu înseamnă istorie.
• Una este să fii și alta să te crezi deștept. Chestie de optică.
• Niciodată realul nu a avut aceleași dimensiuni cu adevărul. Trăim pe muchie de cuțit, la confluența dintre două lumi: lumea lor și lumea noastră. De aici răutatea din noi și toată gama: stres, angoase, neîmpliniri și căderi pe diverse planuri, psihopatologic sau plecarea ca o fugă de sine.
• Proștii sunt bălării cu pretenții de flori.
• Nu mă îndoiesc de alții. Mă îndoiesc de mine că nu-i pot înțelege pe alții.
• Între atâția deștepți-proști și proști-deștepți ar trebui lăsați ceilalți, care nu sunt decât oameni, să treacă nestingheriți, să-și vadă de treaba lor onestă.
• Viața este de multe ori indecentă, iar noi, personajele ei, la fel.
• Că au murit, că au rămas schilodiți, degeaba, o știm și de ce în acel decembrie. Stau și mă întreb, însă, până unde și până când va merge ne-simțirea acestui sfârșit și început de mileniu. Și ne mai mirăm de ce mulți pleacă pe alte meridiane. Și câtă dreptate avea autorul versurilor: ”Munții noștri aur poartă / Noi cerșim din poartă-n poartă.”
• Omul este o pasăre ale cărei aripi, mâinile, necunoscând zborul scriu istorie.
• Viața este un film de scurt metraj în care regretele sunt puncte cardinale.
• La capătul vieții să întinde tăcerea. În urmă un semn de întrebare.
• A defini arta înseamnă a ști să creezi.
• Primăvara se întorc păsările călătoare. Nu aștepta. Fericirea nu este pasăre călătoare.
• Omul este o enigmă. Ascunde în el, prin înfățișarea exterioară, un necunoscut. Câteodată, însă, omul este... ca sticla.
• Cu cât citesc mai mult, cu atât îmi dau seama cât de puțin cunosc. O dramă a nefericirii. Fericiți sunt nebunii!
• Șefii sunt un produs social, imuni la cultură, cu largi disponibilități în strângerea averilor și umilirea subalternilor.
• Cărțile au formă și fond. Unele, însă, au formă și praful uitării.
• Sublimul creației sacre în frumusețea naturii și cât de jalnici suntem, noi, oamenii când vrem să schimbăm această frumusețe, încât totul se reduce la durere fizică.
• Cum pot cânta unii atât de înălțător, cum pot scrie unii atât de încântător și cum pot muri aceștia?! Moartea... nu are sentimente.
• Când am învățat cuvântul moarte, știam prea puține despre viață.
• Există asemănări și deosebiri între fructe și cuvinte:fructele au semințe și un anotimp al coacerii, cuvintele de multe ori sunt sterpe și fără anotimp.
• Eu nu scriu poezie. Poezia mă scrie pe mine.
• Poezia este revelația creației lui Dumnezeu în eul liric al artistului.
• Viața este o himeră, numai moartea o constantă.
Timpul este același. Noi suntem alții.
Timpul are nevoie de spațiu pentru a se instala și de oameni pentru a se eterniza.
Timpul nu este vizibil, dar îl simțim în noi și în oglindă.