mintea mea la tine zboara, amintirea ta ma inconjoara, oare de ce ai plecat

singur ai lasat sufletul meu, cel ce pt tine a visat, pt tine a luptat, un razboi a castigat

dar nu, ma-nsel, plecarea a fost a mea, suferinta ta era prea mare, mintea mea acum imi aminteste dar inima nu ma lasa ratiunea sa ascult, adevarul sa-l aud

atunci oare, de ce am plecat, de ce pe tine te-am lasat, dupa ce razboiul l-am castigat, dupa ce sufletul ti l-am descatusat de amintiri ce pe tine sa suferi te faceau

oare de ce, oare de ce

nici acum motivul nu-l stiu, desi sa-l descopar incerc, in inima sa sap, in adancuri sa ajung, ma straduiesc

dar oare de ce......

mintea-mi spune ca eu am plecat, ca totul s-a terminat, ca viata mea cu tine a incetat

dar de ce adio, de ce am plecat, de ce pe tine singura te-am lasat

aceasta intrebare ma bantuie, ma cauta, in pace nu ma va lasa pana ce adevarul aflat nu va fi

de ce, de ce, aceste doua cuvinte in minte imi rasuna, in suflet le gasesc mereu

parca asteptand raspunsul la intrebarea lor constanta, obsedanta

in pace nu ma lasa

din drum ma intorc si alta directie imi aleg

dar unde ma duc, oare unde

da, stiu, cum de am uitat, acest drum duce la tine.....................