kiki doarme
dimineața strivită de geam
îi scormone ochii cu-n deget întins prin perdea
se răsucește gemând
kiki visează că doarme într-un pat imens îmbrăcat în catifea
lângă el nimeni
doar liniștea unei încăperi cu draperiile trase
doar respirația pe care pereții i-o întorc în ecou
brusc zgomotul străzii deschide o fereastră
kiki se vede în ochii ei
își admiră trupul viguros de aproape bărbat
o femeie îi întinde un pachet cu mâncare
începe să mănânce încet
ținând fiecare îmbucătură cât mai mult
râde mulțumit
înghite ultimul dumicat
ascuns în palatul de catifea
prințul kiki
se culcă din nou gemând
fereastra se închide ușor

văzut de undeva de sus
orașul în care kiki doarme
e doar un trotuar