Fenomenul Grafitze





Am o nouă problemă: dacă e de bon-ton, hic et nunc, să mă declar fățiș împotriva „fenomenului“ graffitti. S-ar putea - mă gândesc - să-mi dăuneze la carieră, ba - Doamne ferește! - dacă nu și mai mult. Adică: recent mi-am cumpărat și montat o poartă nouă de garaj, albă; m-a costat vreo 11 milioane. Nu - pentru cei care întreabă -, nu stau la vilă, am o prăpădită de casă, din chirpici tencuit. Se vor întreba atunci alții, poate pe bună dreptate, la ce-mi trebuia ușa de garaj Hormann la așa o casă. Oricum, sunt aproape sigur că n-aș vrea s-o văd vreodată mânjită (sic!) în graffiti. Când ați ajuns la aceste rânduri, trebuie să fi aflat deja, de ce și cum a apărut fenomenul graffiti. Cât de frumos sau detestabil e el, dacă face bine la ten și ce artiști geniali și minunați au apărut pe planetă numai și numai în felul acesta. Cât de persecutați erau ei de sistem și cum s-au defulat ei pe pereți, vagoane de tren și (vai) porți de garaj, într-o explozie de rafinament și culoare. Cum vor ei să transmită prin cuvinte, litere și simboluri simple, amocul lor ancestral și transcedental... Ajuns aici, constat că mai am o problemă. Una de semantică: nu înțeleg nici să mă pici cu ceară ce scriu ei acolo, ce mesaj vor să transmită! N-am cultură graffiti, să „citesc“ pereții. Ca și cum ar scrie în chineză sau ebraică. Probabil (bănuiesc eu), comunică doar între ei, își marchează teritoriul precum - să iertați vorba proastă... - câinii. Cine pricepe, bine; cine nu, înseamnă că nu-i de-al lor, nu merită să-nțeleagă.
Cineva îmi spunea pe bună dreptate: dom’ne, noi am făcut de rahat comunismul. Să facem la fel și cu capitalismul, e doar o chestie de ani, maxim decenii; ce ne-ar costa și cât ne-ar trebui să ridiculizăm - prin acțiune și nu prin comentariu, nota bene - fenomenul graffiti?! La noi, fenomenul asta e gata „manelizat“ - mesajul e direct, frust și permeabil. Nu vă bateți capul, în unele locuri, să descifrați mesaje subliminale - acolo scrie simplu, cu subiect și predicat: „Jean plus Fana egal Lov“! Spray-urile de vopsea sunt aceleași, din alea „bune“, aduse „de-afară“. Se găsesc la orice magazin de bricolaj. Mesajul e însă unul mioritic, atunci când nu e abscons și cosmopolit de-a dreptul, într-o engleză aproximativă.
Sunt țări „civilizate“, în care vânătoarea de artiști graffiti a îmbrăcat forma apetisantă a unor recompense substanțiale, oferite de municipalități, respectiv de companiile de căi ferate, în cazul vagoanelor. Prinse asupra faptului, micile genii anonime sunt obligate să „bidinească“ la loc pereții pe care și-au manifestat plenar talentu'. La noi, ar fi suficient să fie forțate să învețe corect limba română.