Tu ce nu sei născut, ai ascultat plânsul mamei tale?
Vei întreba Domnul din cer care a fost motivul acestei ingiustiții?
Poate privind acei ochi plini de iubire dar acuma plini de durere pentru egoismul său, oare a înțeles că a greșit?
Egoismul ce mă face a dori binele acelei splendide mame ce nu vei trăi,
mă face să mă rog până ce Domnul din cer va înțelege cruzimea sa.
Poate pentru el nu era momentul bun, poate ai fi avut o viață dificilă, cine știe, ar putea fi.
Dar de ce amăgire o femeie ce ai pus la încercare în fiecare zi din viața ei?
Tu ce vei fi mereu iubit, ai permis iubirii ce te-a conceput a fi înjunghiat.
Se va reântoarce zâmbetul mamei tale dar în inima ei va fi mereu gândul pentru acea iubire furată.
Când vei cunoaște frumusețea zâmbetului ei și toată fericirea ce vi-a fost interzisă, va fi prea târziu.
Vei plânge acea viață terestră ce ai fi putut mânca în fiecare zii împărțind-o cu cine te-a dorit.
Poate ar fi fost greu, dar te asigur că orișice greutate ar fi fost plătită de acea iubire de mamă care este cea mai mare iubire.
A avut rost de a renunța?
Întreabă Domnul din cer.
Între timp ce veghezi deasupra mamei tale, gândeștete de ce atâta cruzime.
La sfârșit ai fost și tu o victimă.
Privește-i zâmbetul și întreabă-te de ce ți-a fost interzis.
Victime nu suntem toți?
Þie ce-ți rămâne?
Tu ce ești?
Tu ești doar un fiu interzis.