poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1518 .



Pentru el - la despartire
personale [ ]
of of of

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [naivsirob ]

2007-10-16  |     | 



Sti ceva?
M-am cam saturat de iubirea asta ce mi-a secat cerul gurii mele rostitoare de cuvinte frumoase.
Mi-a cam secat cerul gurii mele rostitoare… stand cu ea larg cascata, in timp ce-ti privesc zborul in inaltul cerului tau de copil bezmetic ce esti!!!!!!
Mai lasa-mi in pace amintirea furtunii ce o iubesc atat de mult!
Tu nu vezi ce seceta e in jurul nostru?
Tu nu vezi ca suntem ca doua flori ce nu reusesc sa infloreasca in desertul amintirii unei furtuni ce-a pustiit totul in jur?
Si sa-ti mai spun ceva!
Floarea inchisa in sufletul meu, s-a cam saturat sa-ti iubeasca fluturii ce roiesc in jurul meu, pentru ca oricum stie ca niciodata ei nu-i pot atinge petalele.
Ce sens mai are, ca marea mea sa-ti mai iubeasca pescarusii?
Ce sens are ca violetul meu sa-ti adore rosul si albastrul… culori ce nu le poate despartii, pentru ca si-ar impartii insasi fiinta in doua parti ce nu pot fii despartite… ca noi?!
Ma sperie ideea ca cerurile noastre nu se vor despartii niciodata de norii furtunii ce i-a adus impreuna.
Nu vrei sa-mi dai mie norii si furtuna ta, si sa pleci?
Pleaca!!!
Pentru ca oricum nu mai reusesc sa te mai vad!
In timp ce te iubeam, noroiul uscat al sufletului meu, s-a spart in diamante cu sclipiri violente.
Nu-mi mai vorbii, caci nu te mai pot auzii!
Vuietul furtunii, mi-a asurzit sufletul, in timp ce incercam sa-ti aud teiubescul, pe care nu l-am crezut niciodata.
De ce sa-ti mai visez somnul, cand stiu ca nu pe mine ma visezi?
As vrea sa-ti cer mereu sa pleci.
Dar cum pot face asta, cand tu de fapt, n-ai venit decat o data, o secunda, mi-ai ferecat privirea in ochii tai adanci, ai fluturat din aripi si-ai zburat.
Te rog, da-i drumu verdelui din privirea mea, sa-mi ploua cu lacrimi in ochi, privindu-te cum te pierzi in cerurile tale!!!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!