Trei zile fara cuvinte. Amestec de scarba si revolta.
Sunteti profanatorii frumusetii.
Voi nu veti putea fii niciodata artisti! Pentru ca voi nu traiti pentru frumusete. Voi traiti doar pentru ca v-ati nascut.
Nici nu meritati sa va detest!
Insa suferinta prin care voi, suflete handicapate, ma faceti sa trec, ma inobileaza. Ma face sa inteleg, si sa iubesc si mai mult faptul ca eu m-am nascut artist, in timp ce voi, vreti doar sa deveniti artisti.
Mi-e mila de voi, pentru ca nu va puteti bucura de frumusetea unei picaturi de ploaie, pentru ca in acceptiunea voastra, va uda!
Sufletele voastre sunt bolnave de viata obisnuita. Mi-ar placea sa vedeti pentru cateva secunde lumea prin ochii mei… de ce? Pentru ca veti intelege ce este arta…
Pentru voi trandafirii sunt doar niste flori prea scumpe pentru a vi le putea permite… si mai au si tepi. In sufletul meu trandafirii sunt tango. Pentru voi pisica este doar un animal puturos, care lasa si prea mult par… sau zgarie… eu nu vad decat gratie, in caine, iubire neconditionata si atasament, iar voua va este frica pentru ca va musca… un trup frumos este pentru voi gandul catre sex, iar eu vad si armonia ingineriei dumnezeiesti, o statuie, o sursa inepuizabila de arta…
Ce vreau sa spun de fapt, este ca nu sunteti decat niste actori ratati, care-si joaca foarte prost singurul rol in care au fost distribuiti, rolul de artist.
Dar nu asta ma deranjeaza cel mai tare, ci fatul ca nu ma lasati sa traiesc linistita si fericita in lumea mea plina de frumusete.
Daca as avea unde sa fug, as face-o… dar din pacate sunt nevoita sa stau in aceeasi mocirla cu voi. Iar voi, nici nu ma lasati sa-mi privesc trandafirii!!! De ce? Nu am nici o vina ca viata ne-a adus in acelasi loc.
Nu numai ca nu puteti vedea frumusetea din sufletul meu si de pe chipurile oamenilor ci culmea va sperie, nu intelegeti nimic… dar nu-i nimic, suferinta aceasta prin care ma faceti sa trec, ma intareste, ma indarjeste… mie, nimic nu-mi poate lua dragostea pentru frumos. Daca voi ma dati afara pe hol, eu o vad de pe fereastra, pe acoperisul unei case, in mersul gratios al unei pisici; daca ma goniti cu totul in strada, am sa ma bucur de frumusetea stropilor de ploaie, de tangoul trandafirilor de pe taraba tigancii din strada. Eu nu pot scapa de frumusete, iar voi nu puteti scapa de limitare, ignoranta si neputinta. Nu stiu ce este mai grav.