peste noapte
mi s-au înveninat șuvițele de păr de la vremea asta absurdă
uite, o iau, o port în palmă
și ea continuă să plouă agresiv de la fel.

n-aș putea spune că-mi plac zilele mai mult:
sunt clipe când parcă sângele vorbește răzvrătit în venele mele...cum? un complot?
împotriva cui?
toamna are dinți ascuțiți și parcă nici glezna nu-i mai e slută.

categoric, mi-e rău.
nu ești aici.
dar sunt destule frunze...