poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-10-05 | |
Falling from nowhere to nowhere.( quoting Anja Garbarek- briefly shaking)
Eliadul oferă în continuare aceleași instrumente atârnând pe pereți... cu toată considerația avută pt Felix, not even a "new comer" those days ( ma gândeam la distincția lui "translată" asupra temporalității și temporarității dar, "pe vremea mea", apelând la mitologicul descălecat al voivodului Dragoș, dumnealui încă nu se prezentase...) ce-i drept era perioada pre agonică. Personajele acelor vremuri, care mi se deschideau privirii neinițiate, sâmbătă de sâmbătă - a nu se omite tremurul resimțit atunci când îmi închipuiam, din postura 0-ului absolut, împărtășirea într-un cadru comun a "producțiilor" mele poetice- erau un fel de cavaleri ai mesei rotunde. Deși consumația se rezuma la cole, beri sau cafele comandate de atât de tinerii Radu, Nu brublem, Alooper 21, Pan, Veverița, Vameșul, Zabet - prezență discretă dar oarecum constantă - nici atunci nu-și citea propriile texte- Bobadil, ( "salut tinerii poeți!) Adrian Firică...și, evident, eu, cu genunchii tremurând când mi s-a acordat dreptul de-a păși pe scenă cu propriile texte în mână. Aminitirea celebrei mașini de râșnit cafeaua, sunt sigur că nu se va estompa...Mai erau și Cosmin, la fel de scurt tuns... Daniel.D.Marin, Lori Caloian... Poezie. ro se reunea...veneau și Ela, Despot, familiarii muzicieni Misha și Fram, Daniel Făt...ce mai, era un cenaclu neoficializat dar care deja urma să-și creeze un nou "cocon"...fără acele momente nu ar fi apărut "Ultima generație, primul val". Câteodată apăreau figuri "în premieră" : Marius Șolea sau Liviu Ioan Stoiciu. Veneau să citească, aidoma tuturor celorlalți...uneori câțiva curajoși îndrăzneau să mai și comenteze, Nancy Popa, Ioan Lila, Lupișor, Elia, Matt. Dumas parcă și-ar fi ales o comunitate orientată după aceleași principii ca și muschetarii. Nu existau programări, nivele ( domnea încă anonimatul id-urilor)...dar fie că era ploaie sau vreme favorabilă, ritualul, indiferent de numărul participanților, urma același curs ( doar nu degeaba așteptai o întreagă săptămâna să revii în aceeași ambianță care-ți intra oricum pe sub piele). Erai încorporat într-o familiaritate, total diferențiată de uniformizarea vreunei serii "Matrix". Între timp, am "adunat" fiecare un anumit număr de ani...but sometimes i like to think that the legacy remained. Gesualdo.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate