poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-31 | |
Italia
când drumurile cerului vor înainta spre adânc când lumina se va scurge încet-încet spre abis când însuși dumnezeu va coborî inconjurat de fulgere spre iadul condiției vieții va exista o raza mai înaltă o raza de care se va speria chiar universul! eu! italia! Malta insulă m-am ridicat dintr-un ocean de morți întrupate în valuri o lacrimă de pământ de care universul avea nevoie la suprafață să vadă viață acolo unde focul nu poate arde decât cerul noaptea o mână de prins soarele roșu și alb România să nu te agăți de colțul de cer pe care dumnezeu l-a făcut mai roșu și mai galben și mai albastru să nu privești mai sus de luceafăr! căci înaltul are formă de carpați, gust de dunăre și miros de sange Spania corabie mânată de valuri spre lumină tun în fruntea flotei dimineților ca stări de nemurire luna s-a stins o dată coborând în buzunaru-mi de la piept unde țin ascunsă victoria, întinsul, totul, absolutul și mai ales numele: Spania Portugalia boabă de fulger, floare pe fiecare mormânt ce a înălțat măcar cu un micron viața deasupra morții! lumini prin fiecare ochi ars de întuneric, căci sabia taie frunza, stoarce roșul, dar prin trupul Portugaliei nu poate trece! Europa singură, în fața iadului deasupra căruia te crezi, nu vei lumina decât pentru tine!(aratand ferm spre italia) singură,în mijlocul valurilor care nu te vor înghite niciodată îți vei veghea stisul soarelui cu mâna! (aratand ferm spre malta) singură, mai sus de luceafăr, nu te vei vedea decat tu!(aratand ferm spre romania) singură, absolutul absolutului vei fi înghițită de propria gură de tun, înecată sub propria ființă-corabie (aratand ferm spre spania) singură, in fața sabiei ce nu te va răpune niciodată nu vei fi decât un învins cu vise, învingător doar pentru tine, câștigător doar al aerului ce-l respiri! (aratand ferm spre portugalia) nu universul, nu cerul, nici înaltul, nici nemurirea, nici micronul, nu pot atinge singure infinitul in lumină, sau viață sau biruință! nu veți exista decât dacă vă veți numi europa!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate