poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-19 | |
ne jucăm cu mințile noastre. ne jucăm ca tâmpiții cu puța în praf. ne jucăm de-a viața. la naiba, ne jucăm cu toate jucăriile.
acum nu contează ce gândesc. nu contează ce. îmi zic ioana din obișnuință îmi zic să tac. oamenii au locurile lor. eu credeam că sunt rezervate. dar nu. oamenii se așează la întâmplare undeva rămâne un gol. undeva lipsește cineva. eu îmi spun ioana din pură obișnuință. aș putea fi oricine. acum când nu mă mai leagă nimic de niciun loc poți să mă iei în brațe să mă crezi copilul tău. tot ceea ce crezi se împlinește. eu am crezut că sunt ioana și un timp chiar am fost. cu numele meu multe femei. multe femei care sunt eu. la tine în brațe sunt eu. mersul mi-a rămas în urmă. nu mult. numai câțiva pași care îl fac să pară un câine. mersul meu pare sclavul meu. eu sunt o nesuferită învingătoare a drumului. stăpâna trecerii spre altceva. îmi țin singurătatea în frâu. o călăresc fără milă. mă joc. în fața blocului au turnat ciment peste iarbă. iarba îmi lipsește dar încă nu știu. voi afla mult timp după ziua aceea în care am plâns foarte mult pentru că el a murit atât de tânăr. era foarte frumos. avea o voință de fier. nu știa că din asta se moare. o singură dată buzele noastre s-au apropiat foarte mult. acum buzele îi sunt albăstrii. îmi plac. sunt ca niște panseluțe din parc. e frig. ele sunt plantate acolo pentru un timp foarte scurt. o zi două. nimeni nu știe ce se întâmplă după o zi două. poate le ia un înger. sau le ia naiba. nu știu încă cine ia toate lucrurile și toate ființele. baloane de săpun. miroase a lăcrămioare. a tine. tu cu litera ta încremenită în neșansă. tu căruia lumea i se pare înaltă. dar lumea e lungă, dragule. e nesfârșit de lungă și e frântă pe la mijloc. îți aduc o floare. nu știu de ce toamna mă îndeamnă la flori. rup tulpinile. adun buchete imense de flori rotunde foarte viu colorate. ți le dăruiesc. ești la capătul acestor tulpini. am visat că mâncai toate florile și râdeai. m-am trezit urlând de durere. m-am trezit rănită cu mușcături adânci în toată ființa. petale petale ca în prima zi peste tot râsul tău sânge carne petale oase bandaje rotule fiare. baloane de săpun. lăcrămioare. lacrimi. nu mă opresc din mers. e singurul lucru care mă diferențiază de cei morți. ca oricui mi-e frică și mie de moarte. de tot ce ține de ea. de clipa despărțirii de durere de ireversibil de tine. tu ești și în moarte. ești în toate. nu s-a întâmplat tare demult. ai greșit. se întâmplă mereu. te-ai speriat și tu. e normal să ne fie teamă de viață. și de dragoste. sunt unice și definitive. numai numele meu poate fi altul. mă obișnuisem. dar acum îmi spun altfel. nu știu cum. puțin angoasant. nu știu cum să mă strig. tac. în gândul meu tu ești o literă. toți oamenii sunt litere. formez cuvinte cu ele dar nu le privesc. alcătuiesc destine textuale sau așa ceva. poeme.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate