pe atunci nu suporta să privească apusul de soare. eu concepeam numai asfințitul. știam că abia atunci mai urmează ceva. noaptea.
ar fi murit dacă deschidea ochii. eu dacă i-aș fi închis.

același ritual.

am ajuns mari fără să ne privim. soarele se muta dintr-unul în altul. întunericul făcea la fel. eram două recipiente astrale. nu ne mai întâlneam niciodată. nu ne recunoșteam congruențele.

totuși
a existat o singură clipă când a răsărit și eu eram încă acolo. a sfâșiat glorios întunericul. am sângerat. așa. ca în oricare început.

și în oricare sfârșit.