~ ~

Credulități de toamnă ne-ncepută
Ce arogante-și prind în pasu-mi trena,
Desfac în patru orice rază mută
Și-apoi în opt, visând precum selena,

(Bizara lună scorburată în mine)
Cum despicându-și visul cu refluxul
Pământul va ascunde-n crinoline.
Se risipesc apoi nimb de crepuscul

Rotind spiralele săpate adânc
Pe aripi de flutur ce-și trăiește ziua
Și sfedelește-n lung trupul de țânc.
E toamnă ne-ncepută, cade roua

În bruma ce nostalgic șalul strânge
Cu degete de iarbă, strâns, natura
Care voi fi, care am fost sau plânge
Când nu știu presimți toamnei măsura.