Săptămâna trecută șeful m-a poftit în biroul lui și fără să mă invite să mă așez pe un scaun mi-a spus:
-Trebuie să te dau afară!
-De ce l-am întrebat în timp ce eu ca să-i arăt că sunt un salariat plin de inițiativă îmi uneam partea posterioara cu cel mai plusat scaun disponibil.
-Nu știam că-mi porți pică. Săptămâna trecută am mers împreună la bere și ai acceptat după un car plin cu milogeali ca eu să plătesc toată consumația.Nu este aceasta suprema confirmare că între un șef și iobagul lui există o simpatie adânc-reciprocă?
-Nu e nimic personal mi-a șoptit el atât de calm că am început să mă îngrijorez de-a binelea. Dacă m-ar fi injurat ași fi fost în al noualea cer, știindu-l extrem de bine dispus. Dar să-mi soptească? Nu mai facuse așa ceva niciodată. Era ca și cum șeful meu trecea printr-o gravă criza de personalitate.
-Nu e nimic personal a repetat el. Politica de conducere a companiei prevede ca un slujbaș de rangul tău are dreptul să faca "asta" șefului lui numai de două ori pe an. Tu în ultimile douăsprezece luni ai facut "asta", "asta" și "asta" depașindu-ți cota cu 33,3333333 la sută. Pedeapsa pentru o astfel de abatere gravă este datul afara.
-Tu vorbești, m-am înfuriat eu, tu care numai în ultimul
semestru mi-ai facut "asta-asta" cel puțin de șase ori. Și "asta-asta" e de doua ori mai gravă decât "asta" deci dacă cineva trebuie întradevăr dat afară acel cineva după legile logici filozofico-matematice nu sunt eu.
-Aici te înșeli mi-a râs el în nas. Același regulament de buna funcionare a companiei recomandă ca șefi să facă supusilor lor, dacă nu "asta-asta" cel puțin "asta", de douazeci de ori pe an.
Statisticile au arătat că in companiile în care șefii au aplicat această metodă de conducere nu numai că productivitatea a crescut dar subalternii nu și-au depășit cota de "asta" la care aveau dreptul. Așa cum ai spus și tu eu facându-ți "asta-asta" numai de douasprezece ori pe an nu mi-am indeplinit cum trebuie sarcinile de serviciu. Imi voi primi și eu pedeapsa mea. Compania a hotărat ca toți manageri deficitari în "asta-asta" să fie scoși din producție și să fie trimiși în America la un curs intensiv de "asta-asta". Vor fi și ore de laborator în care ne vom face unul altuia "asta-asta" atât de intens încât ori ne vom da duhul ori "asta-asta" ne va intra în sânge. Cu tine însă nu se mai poate face nimic. Singura soluție este datul afara.
-Stai putin! am strigat eu la el voind să dau lucrurilor o altă întorsătura. Tu singur ai spus că eu am dreptul la "asta" de doua ori pe an iar tu ca manager la douazeci. Eu am facut trei numai ca să-ti sugerez ca sunt un element cu potențial care ar merita o avansare.
-Numărul pozițiilor care au dreptul să facă mai mult de doua "asta" pe an este extrem de limitat. Aceste poziții devin libere numai prin asasinarea sau pensionarea deținătorilor și numai dacă sindicatele își dau și ele acordul. În afară de asta la vârsta ta trei de "asta" nu a fost considerate de companie o mare realizare ci o vagă promisiune pentru viitor. Dar compania colcăie de oameni care promit si ei au mai mult potential fiindca sunt mult mai tneri ca tine.
Epuizandu-mi toate argumentele rationale am trecut pe partea sentimentală:
-Dragul meu, ne cunoaștem de-o viață. Pe timpul când împușcatul habar nu avea că va fi împușcat noi ne făceam unul altuia "asta" sau "asta-asta" de câte ori consideram că nivelul de adrenalină s-a ridicat la o cota dăunătoare sănătăți noastre. Si niciodată nu am recurs la iataganul datului afară.
-Ai dreptate, sub dictatură s-au comis multe ilegalități. Dar acum e democrație și legile trebuiesc respectate.
Și ticălosul m-a dat intradevar afara.