De ceva vreme încoace, s-a lansat BOIERISMUL... cultural. Oare va fi un nou curent literar? După modernism, postmodernism și cine știe ce o mai fi fost cu adevărat după? S-ar putea. Cel puțin în noile medii literare, epurate într-un fel de cei vechi, curentul prinde.
Și eu mă simt boier. Ce, numai Dinescu să fie!? Contează că nu am moșie și conac? Dar, profunzimea formelor, a variațiilor literare de calitate, sunt prezente în scriitura oricărui creator – indiferent de apartenența sa la un anume grup literar.
Ce ne spune boierismul? A venit timpul să gândim și să scriem boierește: cu forță, vigoare, eleganță, evghenie, culoare. Noi ne propunem să cultivăm atât literaritatea, cât și literalitatea poeziei. Înțelegem să valorificăm poezia enunțiativă dar și pe cea cu încărcătură stilistică. Ceea ce ne interesează este originalitatea, repudierea rețetei, torpilarea manierei. Scrierea după rețete impuse, nici măcar inventate, a buruienit literatura română în ultimii cincisprezece ani. Noi cultivăm ruperea de ritm, viteza, realismul și transfigurarea.
Perfect de acord. Însă eu am o boală: postmodernismul – care în parte parte este o formă fără fond. Cum poți să scrii o poezie cu un lirism special, plăcut auzului și scrisului, dacă-mi povestești de sticle de cola, de străzi cu gangsteri, de prostituate. Ce creație literară, ce operă de artă, mai este asta? Din punctul meu de vedere este O CREAÞIE EGALÃ CU ZERO BARAT!!!
Asta ar fi trebuit să stipuleze Manifestul literar al Boierismului. Apropo, încărcătură stilistică. Păi, ce încărcătură stilistică are un vers cu jargoane? ZERO!
,,Aprobăm vitalitatea mahalalei, nu dezlânarea periferică. Să spulberăm iluziile iluministe ale modernismului, prin dislocarea centrului sau prin multiplicarea lui! Fără să ne îmbătăm cu apa rece a transmodernismului, noi zăbovim, temporar, într-o zonă neutră. Până la ieșirea din haos, să trăim cel puțin un postmodernism monumental! Sensul ascendent al volutei este cel care ne stârnește stihia artistică”, mai spune acest manifest literar. Aici chiar nu sunt de acord. Nu sunt de acord cu nici o vitalitate a mahalalei sau, cel puțin, o vitalitate a bunului simț comprehensibil. Iar de postmodernism monumental nici nu vrau să aud – în proporție de 75%. De ce să nu fiu sincer și să recunosc că sunt și postmoderniști cu o stilizare aparte a tehnicii literare (fie ea proză, eseu sau poezie), dar această ,,specie” e destul de rară în societatea modernă din zilele noastre.
Un pic mă simt boier, dar nu în totalitate. Sunt BOIER! Ce să mai învârtim literele! Dar un boier de 75%. Când se va găsi, când se va afa, când se va discerne ce e bun și ce e rău cu adevărat în literature română de astăzi atunci pot să fiu convins 100% de necesitatea unui anume curent literar. Deocamdată, sunt BOIER!