Inca o zi in Paradis


Coborase incet scarile tragand capaul deasupra gurii de ganal. Un miros intapator de sulf si gunoi in putrefactie ii lovi narile. Mirosul dulce al casei in care si-a petrecut ultmii 6 ani din viata. A mai trecut o zi din viata sa mizera, o zi proasta in care nu catigase aproape nimic, din contra a si mancat bataie de 2 ori, o data de la un grup de tineri aroganti si a doua oara de la un politist gras si plictisit. Bajbaind prin intunericul canalului ce clocanea a sobolani, a altor ca si el, plin de aburul de la conductele de apa calda ce se amesteca cu mirosul intepator ajunse sub cupola cea mare unde era acasa. Un intreg oras se desfasura in fata lui, orasul sau, cel de desuptul marelui oras, un oras de care doar ei stiau, ce fara viata sociala. Aceasta era casa lui. traia intr-un oras care nu exista, traia in orasul celor care nu mai aveau nimic, care pierdusera totul. Mergea incet si cu privirea atenta printre grupulete adunate in jurul focului ascunzandusi bine macarea primita si banii facuti pe ziua de azi. Ajunse cu bine si nimeni nu se legase de el in colulul sau. Inca mai avea sange inchegat pe fata, inca ii mai erau ingetate degete de la picioare si maini. Hainele ii erau toate zdrentarite pline de noroi amestecat cu zapada, ghetele cu 2 numere mai mari plinde de gauri, dar era acasa. A mai trecut o zi din iarna aceasta mizera, din viata acesta mizera isi zise el in gand in timp ce aprindea focul. Focul incepu sa arda vesel facand lumina in jurul sau, iar el care oadata a fost un om cu casa si familie in orasul ce se desfasura deasupra lui se uita asupra orasului in care se afla acuma. Un oras structurat simplu si ierarhic unde cei mai puternici dominau.Un oras plin de hoti, de cersetori de nenorociti batuti de soarta, unde fiecare era pe cont propriu unde nu exista loc de prieteni, unde se incaierau pt orice colt de paine si pentru cea mai mica moneda. Era galagie mare in seara aceia. Cativa hoti au spart un magazin de bauturi furand aproape tot. Stia o ca se lase cu o baie de sange. Incepu sa scoata de prin haine incet si atent ceva mancare, dar nu toata odata de frica sa i-o fure. Mesteca discret incercat sa se ascunda cat mai mult in penumbra din jurul sau fiind lihnit de foame si sfasiat de oboseala si frig. Privea calm la hotii de buzunare cum se uital pe furis la ceilati, la infractorii de duzina care se ascundeau prin umbre in cautarea unui nefericit pe care sa il fure de putinul pe care il avea, la cersetorii care isi ascundeau tot ce aveau, la shilozi si la criminalii periculosi care faceau legea aici. De acestia din urma ii era cel mai frica. Nu odata vazuze cun vreun neficit lua calea canalului sau devnea masa sobolanilor cu gatul taiat.
Terminase de mancat si desi nu s-a saturat totusi isi mai pastra ceva si pe maine. Se ghemui mai aproape de focul aproape stins incercand sa-si mai unste hainele umede. Nu vroia sa doarma... stia daca o sa adoarma printre primii maine o sa se trezeasca fara nimic sau poate nu o sa se trezeasca, incercand astfel sa isi tina ochii deschisi, luptand cu oboseala. Nici nu mai stia cum a ajuns aici, cum a ajuns in halul acesta, ce s-a intamplat. Nici nu se mai obosea sa-si aduca aminte... trecuse prea mult timp. Si era asa obosit si inca ii era foame. Nu o data s-a gandit la sinucidere, nu o data s-a gandit sa puna capat suferintei, dar ceva nu l-a lasat... ceva l-a facut sa merga mai departe sa rezste, sa spere la un viiitor mai bun.... poate degeaba...
S-a facut tarziu... focurile incepeau sa se stinga, galagia a mai incetat si incepaeau sa se auda si sa se vada in semiintunericul din prejur siluete ce cotrabaiau prin buzunarele si lucrurile altora.. hotii au inceput raidul printre nefericiti. Daca ar mai rezista un pic.. o ora... doua... si poate va scapa. Un pic daca ar mai rezista... o ora.. si se facuse bezna in jurul sau ploapele cedand si un somn adanc il cuprinse....