mi-amintești gesturi simple
căzute prin praf
gustul pâinii rupte în două
coatele aproape același colț de masă
paginile cărților din mână în mână regăsirile
praguri mereu deschise
sticla de vin dată mie
deși știi că nu o vom bea împreună
zâmbetul ștrengar de sub pleoape
ca un fel de a spune știu
nebunia sărutului sau teama prăpastiei
clipa împărțită pe umeri
aceeași culoare razele vieții
salcâmul înflorit în fiecare din noi
cu ramurile legate ca în povestea
celor doi copaci împletiți