DE CE NU TOATE MUSTELE FAC MIERE

" Debutând relativ târziu, la 33 de ani, cu volumul "Cei care îți iau totul", 1994, cu o poezie perfect asamblată în coordonatele ei majore, Viorica Ungureanu Bertea se află azi la vârsta la care ar fi trebuit să fie o poetă pe deplin consacrată, un nume frecvent vehiculat la nivel național, cu o operă deja conturată, în nucleul ei esențial, o personalitate cunoscută și respectată a lumii literare. "
*************** Mi-a trebuit iată, o vreme mare de la apariția acestui articol în paginile ziarului ALTphEL, până am găsit modalitatea cea mai decentă de a-mi exprima furia momentului în care l-am citit și în care am rămas perplexată de "onoarea" de care continui să mă bucur de mulți ani în această Românie, execrabil de democrată, ca să nu mai vorbesc de poziția socială ( ... o soțietate fără prințipuri care va să zică nu le are... " : astfel se întâmplă și cu poziția socială a unora dintre noi...) într-o Românie care își hulește valorile și în care un scriitor trebuie să fie angajat înainte de a fi scriitor și nu doar să muncească până îi "ies ochii" ci, să suporte din greu invidii, traume, etichetări și în cele din urmă, dacă mai are spațiu și timp, să își cultive și talentul și să cultive o lume lipsită de ipocrizii și în care inepții, abjecții, infecții (pardon?!) să fie absenți ...***************


"Nu este așa. La 45 de ani, Viorica Ungureanu Bertea, nu se bucură decât de o notorietate modestă, limitată la prieteni, cunoscuți, colegi și, iată, la un cronicar excentric ca mine. "
*************** Mulțumesc frumos pentru complimente domnule redactor! Cât despre NOTORIETATEA mea, exagerați!, adică sunteți extrem de îngăduitor: Acei "prieteni, cunoscuți, colegi, vecini" nici nu există!!! Cum nu există progres în nimic, tot astfel și în cultura care are implicațiile sale în viața socială, politică, etc..
În timp ce de notorietate se bucură prostituția spirituală, talentele sunt mazilite sau batjocorite, promovate sunt non-valorile.***************


Sigur că între valoarea unei opere poetice și notorietatea autorului nu există întotdeauna o relație directă, dar nici nu poți să mizezi pe valoarea operei în detrimentul notorietății.
***************Domnule Tudor Toma sau “Domnule AltPHel”, vă doresc din tot sufletul să suferiți doar de complexul notorietății, cum de altfel și cu părere de rău se”cam” deduce, or nu de mai mult decât aceasta ... adică de un eventulal...simdrom de lob frontal...
(v:NOTORIETATE=(fr.notoriete)/ însușirea de a fi notoriu, CELEBRITATE, REPUTAÞIE, FAIMÃ ; NOTORIU=CUNOSCUT, ȘTIU DE TOÞI, REMARCABIL, RENUMIT/adj.masc(riu,pron.accent pei) sg.notorie (sil.rie) pl.masc și fem notorii)...
Așezați domnia voastră accentele,astfel va fi un exercițiu deplin al punctului pe “i”***************


Dacă ești genial doar pentru rude și vecini, iar de la colțul străzii încolo începe anonimatul, asta nu poate fi măsura reală a valorii tale.
**************** Ce cuvinte ALESE !!! Moment extatic! Sublimă philosophie a anonimatului și a promovării coțului străzii...
!!!V-am făcut vreun rău domule redactor??? Sau vă sunt pur și simplu antipatică?!?!?!?! Dacă tot nu vă cunosc ( nu pentru că nu sunteți notoriu ci pentru că mă bucur eu de notorietate strict relativă), îmi permiteți vă rog frumos să vă contrazic???



Pe de altă parte, sigur că nu oricare celebritate este justificată de valoare, dar cu trierea asta se ocupă moara timpului.
**************** PE DE ALTÃ PARTE, SIGUR CÃ NU ORICE CELEBRITATE ESTE JUSTIFICATÃ DE VALOARE, DAR CU TRIEREA ASTA SE OCUPÃ MOARA TIMPULUI?????????
CE SPUNEÞI DOMNIA VOASTRÃ??? AVEÞI AMABILITATEA SÃ REPETAÞI?!?!?!
Repetați, vă rog. Cu voce tare. Mulțumesc!
AȘADAR, DOAR MUȘTELE FAC MIERE DOMNULE REDACTOR TUDOR TOMA...
Până la urma urmelor, sau “pe de altă parte” cum vă place domniei voastre să spuneți aveți de gând să explicați cititorilor ce este cu titlul acesta fraudat??? Are vreo legătură cu articolul? Sau cu mine? ***************


Cert este un lucru. Că, acum 12 ani, Viorica Ungureanu Bertea scria o poezie foarte bună. Nu era autoare de poezii, ci de poezie.
****************Aplauze! Viorica Ungureanu Bertea, nu ERA! Viorica Ungureanu Bertea ESTE!
Viorica Ungureanu Bertea a scris o carte acum 12 ani???
Eroare. Consider că este o eroare de tipar!? Ați vrut cumva să scrieți că Viorica Ungureanu Bertea scrie de la vîrsta de 12 ani, că a debutat în revistă la 24 de ani și editorial, cu volumul CEI CARE ITI IAU TOTUL, la 33 de ani, că a editat o altă carte (IEȘIREA DIN MINÞI, Editura Helicon Timișoara, 1997), că până și de atunci a mai scris alte 9 cărți... A propose, cunoașteți domnia voastră vreun editor dispus să promoveze valori??? Și care să nu fie concurent la notorietate???, în concluzie să nu fie ros de invidii, prințipuri, politică de familie etc etc etc?
V-aș fi profund recunoscătoare dacă mi-ați sugera unde, când și cum să îl găsesc și să îi câștig brusc simpatia, empatia, exatazia. Observați, desigur meteahna de a fi demn : aș fi putut să spun « V-aș fi profund recunoscătoare dacă m-ați ajuta» or,vedeți domnia voastră, de aici mi se trage NOTORIETATEA MODESTÃ...eu nu știu SÃ CER !!!
Nota Bene: Viorica Ungureanu Bertea a fost, este și va fi fericită că este autoare de POESIE ci nu de poezii. Sunteți un domn fin și un fin (domn) observator. Complimentele mele. Puțini NOTORII știu că este o uriașă diferență între poesie și poezii**************


Poezia ca sistem poetic, ca viziune coerentă și unitară asupra unor teme nu profund originale (așa ceva nu există) ci puternic personalizate, convingător adaptate la parametrii existențiali ai propriei persoane umane, ai propriei personalități lirice. Este o poezie de mare încărcătură emoțională, asistată permanent și îndeaproape de o exigentă dublură rațional-intelectuală. Lucru rar între autorii de versuri de azi, Viorica Ungureanu Bertea scria un volum tematic, în care realitatea sentimentelor, emoțiilor, trăirilor, reprezentărilor, meditațiilor sale este transfigurată și asamblată liric într-o viziune poetică unitară și coerentă, cum spuneam, desenată într-un limbaj și într-o tehnică poetică pe cât de riguroasă, tot pe atâta de plastică, pe cât de surprinzătoare, tot pe atâta de puternică: "tropotul cerbilor îmi sfarmă liniștea în asfințit/ un străin sluțește șoapta de singurătate/ îmi privește peste umăr poemul ce a amuțit/ în firele unui ochi de fereastră pe jumătate/ neliniște întoarsă acasă peste pleoapele tale/ grei ciucuri de rouă au căzut...". Este o poezie de concepție, dar ariditatea noțiunilor nu copleșește atmosfera: "în această noapte de piatră definită abstract/ un străin îmi arată fereastra de la capătul zilelor"... "singurătatea are chip de femeie"... "absența ta a răstignit copacii în amurguri... au rămas nopțile spânzurate de crengi triste".
Trunchiul tematic principal al acestei viziuni poetice asupra sinelui este acela al "străinului", un leit-motiv de-a dreptul obsesiv, dar deloc maladiv. În fond, este o poezie a căutării de sine. O introspecție gravă, chiar dramatică, pe parcursul căreia poeta descoperă diversele fațete ale aceluiași ego, care se întretaie într-o dinamică a confuziei generatoare de mari frământări în căutarea adevăratei sale identități, dar și extrem de productivă sub aspect liric. Străinul este ca o maree care inundă și se retrage periodic și convulsiv, lăsând pe plaja sufletului amprenta unei identități de fiecare dată alta, greu de armonizat într-un tot aducător de echilibru și liniște. Obsesia "străinului" creează tensiuni metafizice într-o conștiință poetică deja răvășită de o indisciplină fecundă: "un străin se cuibărește în noi în fiecare în ascuns... să ne deslușească"... "întotdeauna aștepta pe altcineva... întotdeauna el se uimea de noul său chip"... "lunecă prin spatele umbrei tale străinul... bolțile vieții tale îți strigă-n surpare Mai știi/ care este chipul lui chipul tău chipul lumii"... "vine cineva dintr-o taină și/ dă în vileag tremurul obrazului tău"... Nu este o poezie ușoară. Dimpotrivă, te pune la cazne. Dar la capătul lor ai parte de regalul unei emoții curate, de revelația valorii. În mod normal, o astfel de poezie ar fi trebuit să evolueze spre stadii cu adevărat superioare și să cunoască deplina consacrare. Trăim însă într-o lume anormală. Și nedreaptă.
****************Nota autoarei: Revoluționați dumneavostră onorate domn, edificiul corupției, inepției și elucubrației faimoase din cultură... Responsabilizați-i dumneavostră pe impostori. Ultimele mele ieșiri “ spectaculoase” din anonimat au fost internările lungi si nesfarsite in mizerabilele spitale romanesti, pe mainile unor macelari cu diplome de medici care ar trebui sa imi multumeasca pentru ca mai sunt in posturi, internarile in care nopti intregi mi le petreceam pe o jumatate de scaun rupt si luptam pentru a-mi salva mama de la orbire ceea ce nu a fost cu putinta, apoi pentru a o salva de la amputarea membrelor inferioare care de asemeni nu a fost cu putinta, pentru a o salva de la moarte care de asemeni nu a fost cu putinta tocmai pentru ca au ajutat-o sa moara medicii incompetenti, drogati, macelari de inalta clasa si in toate acestea NU DOAR STRADA ANONIMATULUI MAI ESTE SALVAREA??? Refugiul??**********?



Epilog
Întâmplarea care mi-a readus-o în atenție pe Viorica Ungureanu Bertea este una foarte banală.
**************** întâmplarea care v-a readus-o în atenție pe Viorica Ungureanu Bertea este una... extrem de confuză. TREBUIE SA NE CUNOASTEM DE MULT TIMP DACA A AVUT LOC O REVENIRE A MEA...

De curând, în holul casieriilor S.C. Electrica S.A, unde lucrează, Viorica Ungureanu Bertea povestea, foarte volubilă, unor colege ceva ce i se părea nostim: "Și i-am spus că o să moară de inaniție, în glumă, bineînțeles, iar ea mi-a zis că și eu... de intuiție, închipuiți-vă, ce incultă... nu știe ce înseamnă intuiție... de poetă... eu sunt poetă".
**************** Absolut eronat!!!
Am umila pretenție că sunt o persoană educată și responsabilă, extrem de responsabilă în toate acțiunile mele.
Îmi disciplinez și responsabilizez atitudinea, comportamentul în fiecare împrejurare și, chiar și atunci când inepții, parveniții, fonfii, troglodiții, ofuscații, pretinșii dau buzna cu nesimțire în timpul și spațiul rezervate mie ca persoană socială, provocându-mi furie și scârbă (iertare pentru expresiile mai puțin elegante) !!!
Vă contraziceți într-un stil scandalos : Vă permiteți să mă reacuzați LIPSIT DE ARGUMENTE de nu știu ce strigăte de disperare în holul Casieriilor Electrica... după ce mă acuzați (RECUNOSC, pe drept) de fugă în anonimat !!! Daca îmi promiteți că nu iubiți jigodiile și , prostituția spirituală v-aș putea chiar mărturisi (dacă nu cumva ați dedus/ conclus/ înțeles) de ce am părăsit PENTRU O VREME jungla culturală (socială)...
«Matracucele și matracucii» pot să își dorească sfârșitul meu TOTAL în vecii vecilor...
Eu voi sfârși în cel mai rău caz prin împușcare, niciodată cu un cuțit înfipt în inimă aducând astfel unor NIMENI, din prea multă generozitate, satisfacția vieții lor...
Răfueli bovarice ??? Nimic mai fals!
Este bine să clarificăm lucrurile, ATITUDINE SPECIFICÃ MIE (întotdeauna am iubit certitudinea, latura obiectivă a lucrurilor, am detestat dolul și am cultivat zodia lucrurilor clar(ificat)e) : Ați vrut să spuneți răfueli mediocre. Oricât de mult v-ați dori domnia voastră, niciodată nu voi fi capabilă să strig cu aceeași disperare cu care insinuați că m-ați întâlnit banal într-un hol și mai banal că eu sunt poetă...
EU, VIORICA UNGUREANU, CONSIDERAND CONDIÞIA DE POET DEFAVORIZANTA CARIEREI mele PROFESIONALE, este LOGIC DOMNULE TUDOR TOMA CA MÃ ABÞIN DIN RÃSPUTERI SÃ LE STRIG “MATRACUCILOR “ eu suuunt poeta!!!!!!!!!!
Mi-aș face mari deservicii singură. NU VI SE PARE PLAUZIBIL???????????
Domnule redactor,
Din respect pentru tot ce vine în slujba CUVÂNTULUI, în consecință și pentru ziarul dv.de scandal și implicit pentru timpul dumneavoastră (eu în comparație cu mulți alții având încă noțiunea valorii și respectând încă munca indiferent de formele și de scopul acesteia) nu v-am asfixiat cu revendicarea dreptului la replică, dimpotrivă am considerat că din bun simț veți reveni în mod responsabil în paginile celebrului dumneavoastră ziar care într-o bună zi va săi dorința acută de a circula doar pe Strada Anonimatului) cu o mică erată privind titlul articolului care m-a incriminat absolut : DE CE NU TOATE MUȘTELE FAC MIERE. Care muște, cine muște și... TOTUȘI, DACÃ NU TOATE, ATUNCI CARE DINTRE ELE ??? Să fie vorba cumva de MUȘTELE BOLȘEVICE , domnule Tudor Toma???!!! ***************


Așa am redeschis cartea sa de debut, am recitit-o și am început să-mi pun problema: De ce nu a ajuns Viorica Ungureanu Bertea o poetă importantă?
Banala întâmplare din hol poate să fie cheia enigmei?
************** Lucrez in Electrica Bucuresti, cu sediul in Ploiesti, de 20 de ani. Holul Casieriilor Electrica nu este locul meu de muncă. Nici Casieriile Electrica... Lucrez direct cu o categorie defavorizată a societății românești, DEBITORII sau rău-platnicii... Nu fac parte din tagma celor cu salarii mari, fiți liniștit. Și nici din tagma lingăilor ...
In munca pe care o desfasor nu ma ajuta cu nimic sa fiu poeta ci, dimpotriva, CHEIA ENIGMEI cum întâmplător ați intuit, ESTE AICI:Deși sunt absolventă a Facultății de Drept și Socilologie și a unui master internațional cu module de calitate, protecția mediului, protecția consumatorului,etc... nu sunt apreciată sau încadrată la valoarea și calitatea reală de care sunt capabilă, din pricini multiple INDEPENDENTE DE VOINTA MEA SI DEPENDENTE DE INTERESELE ALTORA pe care foarte curând le voi face publice și mulți pretinși nu vor mai avea nopți liniștite :
«răbdarea este totul», spunea Rainer Maria Rilke ...
Pentru că îmi « cresc » tatăl, unica mea rudă în viață, am acceptat am un loc de muncă în acest oraș detestabil unde nimic nu mă oprește, ca în oricare altă parte să îmi cultiv cu dibăcie profesionalismul. Este stiut ca am FACUT O REGULA DIN A NU DISCUTA CU NIMENI DESPRE CONDITIA DE SCRIITOR. La locul de munca nu am fost niciodata scriitoarea sau poeta, am fost Viorica Ungureanu si inca nu imi este rusine...
SÃ LUPÞI SÃ FII TU ÎNSUÞI, SÃ ÎÞI PROTEJEZI DEMNITATEA ÎNTR-O LUME A RECHINILOR ÎNSETAÞI DE ÎMBOGÃÞIRE , A LUPILOR NESÃTUI CARE TE SFÂȘIE și te JUDECÃ MAI ASPRU DACÃ EȘTI POET DECÂT DACÃ AI FI PROMISCUU NU ESTE O CAUZÃ SOCIALÃ SAU UMANÃ!!!

Ați surpins o ÎNTÂMPLARE FERICITÃ și NU BANALÃ , cu o discuție amuzantă pe care ați perceput-o într-un mod PENIBIL... ȘI V-AÞI PERMIS SÃ O RÃSTÃLMÃCIÞI ÎNTR-UN și mai DERANJANT MOD PENTRU CARE VÃ SUGEREZ SÃ VÃ CEREÞI SCUZE!
Ați pătruns în locul destinat trecerii salariaților într-un moment în care alături de o colegă discutam revoltate despre o atitudine a unuia dintre mulții șefi care atunci cînd întreabă de mine, spune “unde este poeta” și că, același șef pătrunzând în locul destinat fumătorilor avea să exclame ”phooooaaaa nu mai fumați atât că muriți de inaniție”, afirmație căreia “matracuca ” despre care vorbiți avea să-i răspundă:” noi murim de inaniție iar tu de intuiție”...
Aceste lucruri le relatam in momentul aparitiei dv.invizibile iar eu îi spuneam colegei că nu mă surprinde ca habar nu are ce este aceea inaniție devreme ce eu sunt la locul meu de munca...POETA... lucru care mă deranjează teribil...
ACESTA ERA SENSUL DISCURSULUI PROST PERCEPUT de domnia voastră, domnule T.T.***************

Este o chestiune de atitudine. Atitudinea aceea de care vorbea acum 12 ani finul cunoscător Ceazar Ivănescu: "poate va ști să-și alieze o carieră literară".
Din păcate, în această privință, Viorica Ungureanu Bertea pariază pe caii mici ai unor penibile răfuieli bovarice cu cine știe ce matracucă de colegă care refuză s-o recunoască de poetă. Să strigi pe holuri că tu ești poetă, asta nu e o soluție.
************** Cai mici, răfueli bovarice... "Înălțătoare" cuvinte ... Jenant, extrem de jenant... Imi produceți o îngrețoșare organică... Sau, bietul Domn Tudor Toma, ce să mai spun... îmi este milă de domnia sa sau îmi este silă de ziua în care dacă m-ar cunoaște ar putea spune: cum de m-am înșelat...
Nu mă simt jicnită cât ridicolă pentru simplul fapt că îmi pierd vremea ...
IATÃ *************** DE CE DOAR MUȘTELE LINGUȘITOARE FAC MIERE, domnii mei...


Oare o mai fi publicat vreun volum în ultimii 12 ani? Asta e o curiozitate.
Tudor Toma
*************** Domnule Tudor Toma, de la data apariției acestui articol până la împlinirea termenului general de prescripție extinctivă în dreptul comun care este de 3 ani, vom avea suficient timp să aflați câte cărți am scris, câte drame am trăit într-o societate de care îmi este scârbă, de cine este sabotată verticalitatea mea, suficient timp să ne tragem de șireturi, să inventăm dialoguri pe placul nostru și să le punem în gura celuilalt, să aflăm unde am făcut erori și mai ales de ce, să aflăm ce scopuri ați avut la scrierea articolului și ce scopuri am avut eu să tac o vreme și să reacționez mai apoi, suficient timp să scrieți despre cum mor valorile culturale asfixiate de propria demnitate sau să mai faceți și onorabile dezmințiri...
Vă anunț însă, la modul cel mai serios că, dacă TUDOR TOMA este pseudonimul vreunei persoane aparținând ca angajat Electrica SA, vă voi acționa în instanță și, dacă până astăzi am solidarizat cu dorința de a vedea câștig de cauză în procesele pe rol care le are ziarul ALTphEL ca pârât, de această dată voi avea plăcerea să vă cer public explicațiile necesare...***************