-Parcă aș bea o cafeluță. Vrei și tu?
-Da, cu lapte rece.
Serghei a intrat în cameră și primul lucru a fost să-și scoată celularul motorola V3 și pachetul de țigări L&M roșu.
-Lasă-mă puțin pe net, trebuie să intre sora și vreau să vorbesc ceva cu ea.
-Ok, mă duc să pun cafeaua în cești. Vrei cu lapte rece, nu?!
-Da, să fie cu lapte rece și adu-mi și puțină cola rece, ai?
-Am, am că muncesc nu ca alții, stau și așteaptă mila Domnului.
Râd, îmi plac glumele de șantieriști. De ce nu mi-ar plăcea? Serghei e foarte obișnuit cu umorul de calitate îndoielnică. Cotidianul l-a făcut imun la astfel de ironii. Fac parte din decor. Ca și când o mașină lovește un pieton pe culoarea roșie a semaforului. „Bă, cine dracu’ l-a pus să treacă pe roșu? E dreptu’ lui să-l omoare pe roșu!”
Undeva-departe un bătrânel pe jumătate orb e accidentat grav în timp ce traversează pe culoarea roșie a semaforului. Mașina de salvare își face loc prin șirul interminabil de autoturisme de pe Paseo Sagasta claxonând haotic. E zăpușeală, șoferii scot capetele pe geamuri și se privesc nedumeriți și transpirați. Bătrânelul horcăie, până la spitalul Miguel Servet o să moară. „E dreptul lui să-l omoare pe roșu!”
-Alberto, conectează-mă și pe mine pe „mirc” că nu știu ce are, nu vrea să se conecteze de loc.
Mouseul se mișcă cu ușurință.
-Pe ce canal vrei?
-Dă-i pe „Basarabia”, sau nu, dă-i pe „Moldova”!
-Gata, ce nick are sor'-ta?
-Mărioara29, cred, vezi dacă e.
-Este, uite-o, așa, vorbește cu ea.
Serghei tastează greoi, cu un deget, „privet”...
Discuția despre varza de anul trecut și despre pensia mică a părinților se însuflețește. Cafeaua s-a răcit neatinsă, gheața din paharul mare plin cu cola s-a topit de mult. Serghei a fumat 4 țigări în 20 de minute. Acum nu mai există España, nu mai există „vete a tomar por el culo”, nu mai există „mañana a trabajar”, nu mai există bancnote de 20 de euro, cotidianul s-a micșorat, a devenit inexistent. Serghei zâmbește, ochii i se umezesc, varza s-a vândut toată, părinții sunt sănătoși. Săptămâna viitoare le va trimite 100 de euro, e săptmămâna de salariu.
-Hai, ieșim puțin p’-afară?!
-Unde să ieșim?
-Nu știu, vedem noi, parcă aș bea ceva.
-Ok, stai să mă îmbrac.
Bătrânelul aproape orb a murit în timp ce mașina salvarii a intrat pe poarta spitalului, varza crește, părinții sunt fericiți, cotidianul ne ștrangulează destinele cu răbdare și pasiune diabolică.
E o lume minunată.