adun urmele
roșii
ale pașilor noștri
din ziua aceea

când am trecut
aproape liberi
printre secunde

când am scrijelit
fiecare
câte-o litera nouă
pe scoarța pământului
sfidând alfabetul

cand ne-am trezit
dintr-o dată mirați
în acel carusel
fără lanțuri

când am rămas
dintr-o dată tăcuți
negăsind nici un rost în
cuvinte

când am plecat
dintr-o dată cernând
printre gene
cântecul depărtărilor


răstălmăcesc
de atunci
dârele
pașilor noștri
prin colbul clepsidrei

și roșu
tot mai roșu
mi-e
întreg orizontul