lumina avea culoarea violacee.
era o lumină sătulă de vișine și iasomie.

lumina striga după ajutor. era o lumină care pierea în mine. sub pielea mea.
aveam o poftă nebună de vișine cu iasomie.

lumina se transforma pe rând în mărgele de sticlă colorată. în bule de săpun care explodau în jerbe de flăcări. în aburi de ceață groasă ca sângele și verde-amară ca bila de bou.

și dintr-o dată lumina n-a mai fost lumină. erau umbre fără contur și spectrele unor pești morți. o banchiză de gheață plumburie care înghițea totul ca o gaură neagră. nu era întuneric. întuneric ar fi fost dacă nu simțeai nicio electricitate în mâini. dacă nu ai fi simțit cum sângele pulsează rece în coloana vertebrală. apoi apăsa ca vocea unui ventriloc în stomac.

păianjeni. cam în felul acesta mă bătea vântul în față. milioane de păianjeni se agățau de mine. disperați de ceva care venea apoteotic din urmă. nu era liniște. nu era nici zgomot. urlet. ca o ură. un uruit continuu. ca o moară care macină oase. oase și tegumente încă sclipind a viață. putea fi un urlet. putea fi mai mult.

mentă. pentru câteva clipe o senzație de prospețime. o adiere albastră. o apă adâncă. apoi din ce în ce mai puțin adâncă. mâlul care urca prin ea. smârc. mirosuri. mere stricate. creștea. miros greu de putreziciune. ca o mortăciune de cal. moment de regres. liniște. apoi lumină. foarte multă lumină. care se continuă cu mult întuneric. cât un punct imens. cât o galaxie. cât un nimic. nu poate fi nimic. e o umbră.

o umbră care se așează pe pieptul meu. palmele mele împreunate. ca niște aripi de corb. ultimul zbor.