poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-06-18 | |
din metrou oamenii ies cu capetele plecate
cu gândurile risipite de curent cu sufletele rămase la o coadă la bilete fără sfârșit îmi imaginez că dacă aș putea să le citesc gândurile n-aș fi copleșită de măreția lor atâția oameni nu pot gândi măreț atâția oameni care o iau în toate directiile nu pot gândi niciodată ceva măreț sau dacă i-aș vedea luându-și zborul unii s-ar prăbuși din prima secundă alții s-ar înălța frumos cu aripi albe de gheață alții ar zbura monoton uitându-se cum ceilalți despică cu penele norii ar împietri toți așa unii lângă alții expresiile de pe fața lor ar despica aerul ca niște stânci de granit fie s-ar spulbera ca valurile mării de nisipul plajei de fapt minele lor nu mi spun mai niciodată nimic – la metrou câte un om se aruncă în gol în fiecare zi metroul dă lumii câte un copil căpătat în schimb
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate