Licoarea glasului femeii iubite,
monoton, cu capul în nori te va purta,
călcând în picioare inimi zdrobite,
când oare, drumul spre succes ți-l va purta?

Cine cunoaște inima unei femei?
Ea se deschide plimbându-te pe alei,
dar capriciile-i multicolore sunt
și-o vorbă mieroasă te va străpunge crunt.

Dar chiat răpus de-ale cuvintelor săgeți,
pribegind în vreme iar o să te îndrepți,
lua-vei de la capăt, ale sorții destin,
pe ale vieții meandre, cu un suspin.

Căsătoria? Este un rău necesar!
Bine știi că stând în fața unui altar
ai promis din inimă totul. Rezistă,
căci în viață doar o iubire există.