În ziua a șaptea a spus Dumnezeu Dumnezeului:
- Mă mănâncă spatele de atâta sudoare, fă bine te rog și mă scarpină.
A întins Dumnezeu mâna să se scarpine. Și după ce s-a scărpinat, a văzut că unghiile îi erau negre de jeg Dumnezeiesc. S-a curățat frumos și neștiind ce să facă cu el, l-a acoperit cu pământ.
Tocmai răsuflase de ușurare când s-a auzit strigat de o mogâldeață ce parcă, parcă avea chipul și asemănarea Lui.
- Tu cine ești? s-a mirat Dumnezeu.
Mogâldeața se gândi să spună că e o minune. Deh, doar vorbea cu Dumnezeu!
- O m..., și se înecă cu o pietricică rămasă încă pe limbă.