stau la marginea gropii pământul e uscat sapa intră cu ușurință
acest pământ se va îmbimba cu sângele meu fierbinte
limfa va hrăni ierburile înalte și crude
oamenii își vor face semnul crucii
vor zice
a fost proastă săraca
s-a aruncat de la etajul 4 la 5 dimineața când muncitoarele își toceau grăbite pantofii pe asfalt
a sărit
era frumoasă tânără
avea iubit și-o slujbă bună


oamenii vor vorbi despre mine asa cum nu se vorbește despre cei morți
nu vor ști că mi-a plăcut să trăiesc să alerg
să mă învârt să mă învârt să se învârtă cerul cu mine
nu vor ști cât am iubit
zada florile de mac și mămăruțele


...



oamenii trec pe lângă mine asemeni metrourilor din marile orașe
trec speriați
trec singuri




'unde este Viața pe care am pierdut-o pe când trăiam?'



e 5 dimineața
mi-e frică de mine