Aseara am invatat inca odata ca suntem niste biete fiinte aruncate de mina destinului in valurile furibunde ale vietii.Persoane publice, vedete, maturatori de strada, mergem pe acelasi drum, inainte, un pas, o viata, o moarte.Din cind in cind cite unul se duce inainte de a trebui.Aseara a fost rindul Laurei Stoica.Asa cum s-a dus si Teo Peter, asa cum s-au dus si altii.Actori grabiti intr-o piesa care incepe brusc si se termina cu cortina cazind fie la 15 fie la 90 de ani.Cortina cade si reflectoarele se sting lasind in urma doar posteritatea marcata pe o bucata de piatra.Sa fie oare piatra facuta din lacrimi? Nimeni nu stie exact.Ni meni nu va sti vreodata.Probabil este o lume mai buna acolo, probabil acolo viata este o continuare perpetua a ce a fost pe pamint.Se poate ca maine sa fie rindul meu sau al tau.Orice se poate.Sarbatorim viata caci viata este frumoasa si foarte scurta.Nu suntem diferiti de fluturi.Poate ca batem din aripi mai mult decit ei dar in principiu ardem in flacari inca de la nastere si ne stingem in apa care curge din colturile ochilor.Probabil ca in urma celor care pleaca ramin izvoare, ochi deschisi, flori care ploua cu petale.In acest caz 39 de petale.Nu pot decit sa iti urez drum bun Laura Stoica si sa ai pace si liniste.Toti suntem niste actori mai mari sau mai mici care ne vom juca piesa pina la capat.Show must go on! Forever!