poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-09 | |
Pacatul ma apasa cu forta unui perete impins in alergare…secunda de secunda tot mai tare, ora de ora tot mai grav, mai dezgustator, mai repugnant, mai satisfacator pentru ispita care ma priveste icoditor, fix, neintrerupt din coltul acela prafuit in care aspiratorul nu reuseste niciodata sa patrunda…
Pacatul s-a transformat deja in inertie…nu-l mai interiorizez ca pe o abatere de la credintza…O Doamne nu…e doar…reflex! Stiu ca in fiecare zi, la ora fixa trebuie sa hranesc creatura care a transformat ungherul obscur al camerei mele in proprietate privata…Stiu ca oricat m-as impotrivi si as incerca sa fug de “responsabilitatea” de a o hrani, Ispita isi va lua cantitatea de hrana cuvenita…va mesteca incet, calm, gratios cu cateva plescaituri pe alocuri, din sufletul meu zdrentuit si imi va transpune mie starea ei de bulimie(necesara pentru a se mentine seducatoare)…Eu voi vomita bucatile de suflet putrezite in cariile ispitei si stoarse de orice seva pentru a ingloba in locul lor excesul de suc gastric din intestinul mizer al creaturii… Sunt o zdreanta, o carpa imbacsita care nu mai sterge praful asa cum ar trebui si categoric nu mai are efectul antistatic initial… De fiecare data cand incerc sa spal si eu cu cei mai alesi detergenti coltul abisal al camerei mele, creatura profita si…isi cheama prietenii in vizita pentru o petrecere intr-un ambient aranjat, “neprihanit”.. Unde ar mai fi altfel bucuria murdariei?Mocirla se intareste cel mai bine pe lucrurile albe, iar praful se aseaza pe parchetul proaspat lustruit asemeni picurilor de ploaie (poluati cu sange si puroi) pe fulgii de nea… Si creste….creste mare, tot mai frumoasa, mai senzuala si mai dulce,(mai putreda in procesul de regurgitare) si planuieste sa achizitioneze intregul imobil…Ungherul n-o mai satisface si parca e putin jenata de lipsa spatiului atunci cand are orgasm, vazandu-ma pe mine inotand in marea de lacrimi de noroi agonizate…Am invatzat sa inot si pe uscat, caci privilegiul de a mai varsa noroi lichid din ochii-mi invaluiti in densa ceata mi-a fost restrictionat de mult… Oricum, ea, vrea spatiu…si ma reduce pe mine la …nimic ..Ehe..dar ii sunt totusi indispensabil…are nevoie de mine pentru a mai sterge praful din cand in cand, pentru a mai da reprezentatii de inot si pentru a testa noile aspiratoare…Ii place nespus de mult sa ma vada cum aterizez in gol, dupa ce speranta intr-o tehnologie revolutionara ma ridicase pe culmi…teribil o amuz si poate imi inchiriaza si mie o bucata de camera in schimbul unei tablete de suflet, antiplictiseala…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate