"To love oneself is the beginning of a lifelong romance"

Nu, nu sunt narcisistă. Și ce dacă.. eu și cu mine ne-am înțeles dincolo de cuvinte să ne întâlnim în fiecare zi la oglinda? ("la oglinda".. ca și cum ai spune "în față la 'mec'".. sau la TNB)..

Pe la noi se obișnuiește să se judece oamenii.. mai după punctualitate.. (și aici n-am ce-i reproșa Ancăi, pt că ajunge mereu în același moment cu mine..) mai după comportament (iar Anca n-ar face niciodată nimic împotriva voinței mele).

Hai acum (dacă tot m-am apucat) să mă dau în vileag: îmi place de Anca pentru că știu că gândește la fel ca mine (oamenii obișnuiți- adică toți oamenii- sunt atrași de cei care le împărtășesc ideile și, din contra, au tendința să-i îndepărteze pe cei "altfel"- pentru că în legea firii, articolul complementar, scrie ca + cu + se resping si + cu -se atrag, iar omul, rebelul universului, ar vrea să fie mai presus de orice lege).

Un singur detaliu pare să tulbure această relație ideală- ceasurile noastre merg în sensuri opuse. Aici intervine invidia- fiecare își imagineaza că cealaltă este o stare superioară pe care trebuie să o atingă.. Dar oricât s-ar chinui cele doua să se atingă (nici nu pot să zic reciproc, e logic că nu se pot atinge decât reciproc) n-ar face decât să se strivească de geamul rece care le separă și le apropie în același timp paradoxal geamul se sparge uneori și eu rămân eu și Anca rămâne Anca, fiecare întemnițată în propriul punct material între noi cu distanță infinită față de mărimea noastră liniară și totuși același unic punct dacă văzut de sus.
Nu e absurd și nu e logic- doar e.

Cineva zicea că Einstein zicea că să vorbești cu tine însuți e semn de inteligență- oricum, să-ți și răspunzi e semn de nebunie.
Nu, nu sunt narcisistă. Poate doar m-au furat țiganii și Salvador Dali și m-au vândut pe piața neagră părții negre.

"The only difference between me and a madman is that I am not mad."