când moartea bagă cheia-n broască tresare îngerul de serviciu
mă zgâlțâie cumplit mă trezește îmi răsucește coloana

cârpită de somn caut papucii pe sub pat și moartea bâjbâie la ușă
atrasă evident de mirosul de proaspătă bucătărie
din carnea mea

și mai zici că nimeni nu te iubește oh li tu chiar poți să crezi că nimeni nu te iubește
lumina a coborât la statutul de cuvânt
sângele se întinde mai greu pe felia de pâine
bărbia nu e rușinat înroșită după niciun sărut
dar li asta nu înseamnă doamne li că nimeni nu te iubește

sar pe fereastră las în casă moartea și îngerul să-și încerce săbiile
au de mâncare pe masă au de băut din pereți
ce-mi pasă?!

eu alerg în papuci cu cheia la gât/ miros a ciumă
mă ocolesc și câinii /miros a ecarisaj coclit
aurolacii mi-au păstrat deja un loc pe marginea conductei
cerșetorii imploră / și pentru noi, dar și pentru li, dăăă un bănuț, hai, dăăă

și-mi lipăie papucii în visul acesta moartea apasă pe clanță îngerul mă ia la palme hai li hai

hai li hai lo
ciun-dagă-ligă-dagă-lo,
ciun-dagă-ligă-tică-tacă-bălingă-tică-tacă-bălingă-dagă-lo

ca de obicei singura mea șansă e să mă trezesc
din mine
în tine


- Așadar ți-a plăcut, frumoaso?
- Îhîm, tarrrhe mult !

pe cearșaful de sârmă ghimpată
menstruația vâscoasă a unei dorințe

im-po-si-bi-le