Si uite ca a venit o scanteie sa ne tina de cald...uite cum o poarta vantul, este la fel ca un fulg de soare, se plimba printre copaci si trezeste licuricii.
Parfumul tau, mirosul ierbii, fosnetul ramurilor, dansul flacarilor, toate ne inunda cu dragostea lor, natura ne ofera un cadou, ne zice sa profitam de noaptea asta, sa nu lasam nici o picatura de iubire sa se risipeasca...
As vrea sa purtam o conversatie aici la lumina focului, sa vorbim despre stele si flori, iarba si nori, sa vorbim despre orice numai sa vorbim. Hai sa vedem...de fiecare data cand taci ma faci curios, imi doresc sa pot patrunde in gandurile tale si acolo sa ma gasesc pe mine tinandu-te de mana si chipurile noastre sa fie imbatranite, sa ne arate secolele ce-o sa treaca peste noi...peste amandoi...imbratisati, legati...
- La ce te gandesti acum?
- La noi, la viata ce ne asteapta, la surprizele si neplacerile anilor...
- Da...iar ai inceput cu pesimismul...vad ca nu prea are rost sa-ti arat cum sunt eu, nu intelegi, poate nu vrei sa intelegi...de ce iti faci atat sange rau? Incerci sa prevezi si sa previi greseli dar ele vor fi intotdeauna langa noi. Eu voi fi optimist pana cand voi muri, poate daca ma lasa Dumnezeu, voi fi si dupa moarte la fel.
- Stiu...asa sunt eu, asa esti tu...as vrea sa fiu ca tine, sa trec peste toate cu zambetul pe buze dar...
- Nu poti, stiu, nu te pot schimba...stiu cine te-a facut sa fii asa, aceasi persoana m-a facut si p mine sa privesc lumea in roz...tu ai vrut s-o vezi gri, eu roz...nu mai putem schimba lumea acum, nu o mai putem vopsi dupa culoarea inimii...
- Hai sa nu mai vorbim despre asta...
- La asta ma gandeam si eu. Hai sa vorbim despre altceva...Nu stiu...Cum ti se pare aici?
- Este foarte frumos, totul e asa de...verde si sonor, parca am asculta muzica simfonica. Mai am unele momente de frica, tot mi se para ca vad tufisul ala cum se misca, dar sunt in bratele tale si totul e bine.
Nu zic nimic, stau si ma uit si eu la tufis...e ok. Ah, filmele astea de groaza...si-au lasat amprenta pe imaginatia mea. Nu trebuia sa-mi arate unchiul meu filme cu vampiri...sau mai bine: varcolaci... Huh! Sa nu ma mai gandesc la asta ca poate se sperie si ea cand vede ca am pielea de gaina...
- De ce taci iuby? La ce te gandesti?
- La nimic...ma uitam la steaua aia din varful bradului astuia, o vezi?
- Da...parca sta sa se stinga nu?
- Asta am vrut sa zic si eu. Stii, ar trebui sa ne alegem o stea, ce-ar fi s-o alegem pe asta...stiu ca e plapanda dar nu vezi cata lumina imprastie dupa ce se intuneca? Seamana cu noi, mici, neinsemnati pe lumea asta dar cu o putere prea mare in suflete...
- Da mamy, imi place steaua asta. Si uite este usor de gasit, e langa constelatia asta...nu mai stiu cum se numeste...ne-a aratat-o la planetariu' cand am fost cu tine, atunci cand era sa adorm.
- Ha ha, te tineam de mana si cand m-am intors sa vad ce faci tu erai cu ochii inchisi si moțăiai. Am vrut sa te las sa dormi dar te-ai trezit repede.
- Da, inchideam putin ochii si dupa aia ma trezeam si ma uitam la tine...priveai stelele ca pe ceva...erai fascinata.
- Asa e, mi-au placut foarte mult, ar mai trebui sa mergem pe acolo, mi s-a facut dor de sturionii aia din acvariu. Toti pestii erau asa de frumosi, parca pluteam printre ei.
- Îhîm...Visez in timp ce traiesc un vis, esti un inger mamy! Daca ai fi luna asta de pe cer as inconjura Pamantul doar ca sa te vad tot timpul, sa nu dispari de pe cerul inimii mele!