poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ din valea lui Hinom ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-06 | | Odată, cineva mi-a dăruit o floare de vanilie...\ De fapt, n-a existat nici o floare! ci doar mirosul ei obsedant ce tânjea după formă. N-a existat decât un gând, o scânteie ce tânjea să se transforme în văpaie. Ca toate scânteile ce se nasc din nimic, a găsit întuneric în juru-i, în sine chiar… era doar una, o lumină mică într-un neant de particule fără formă și fără glas. Poate erau acolo, poate nu. Nu știa nimic, nu vedea nimic. Căci în bezna aceea lumina ei de-o clipă nu schimba nimic. Să-și stingă dorul? Să devină tăcere? Era ușor…să se aprindă vie și caldă? Să FIE? Poate… aceasta era dilema flăcării ce își dorea să fie întuneric. Odată, cineva a primit o țigară cu miros de vanilie...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate