...


suntem uneori atat de arizi, de seci, de insipizi...sintem ca niste marionete lipsite de vointa plimbandu-se dezarticulat si steril, automat pe firul subtire si de gheata a unei realitati stranii si alienante.
Ascunzi faptul rigid de a fi cu iubirea ta falsa , indusa paroxistic de estetica naucitoare a turnului T.V.
Guvernat de viata altuia filtrata in cadrul unei emisiuni hertziene.
Este pustiitor.
Sufletele acestea nu ne mai apartin.
Suntem insingurati in noi insine si ne intrebam oare care va fi noua moda, care este urmatorul trend, ce se mai poarta si de catre cine.Inchipuim zilnic idoli ciopliti electronic in tuburile catodice ale Realitatii contemporane si incercam sa ne asemanam intru-catva lor.
Singuratatea reala, aceea vie se manifesta doar in miezul spatiului, in buricul vast , omphalos ascuns al vastitatii, geometria ultima a strategiilor rasei noastre de sine constienta este extinderea!
Monologul profetului se manifesta numai si numai sub razele ucigator-orbitoare ale unui soare direct, secat de fluidele vitale nu poti fi decat afirmativ, sincer, autentic si real...
Iara nu noii profeti, plutind ireal in lumina artificiala a unor studiouri incarcate de o lumina artificiala si blanda,urmand pulsatia unor algoritmi de dinainte conceputi ai dozajelor perfecte, o alchimie neurala a unui soft licentiat.
Extazul acela adanc se obtine numai prin ignifugia ochilor , prin fuga imaginii din fata flacarii arzatoare in reflexia blanda a mediului umed; a retinei , in fapt, din fata formelor fixe si a luminii.
Atata viciul cat si virtutea reprezinta un stress, o stare de oboseala obtinuta numai si numai in extensia mistica a sangelui prin practicarea normelor acestora.
De fapt, vinovatia,numai si numai despre asta ni se vorbeste , numaia si numai asta ni se ascunde.
Vinovatia de a fi diferit, de a nu te incadra intr-o statistica, vinovatia de a nu raspunde normelor sociale instituite in mod artificial de catre chiar societate , de a nu te incadra in Marea Imagine A Fericirii Moderne.
Teama de adevarul revelat, de lumina directa si nefiltrata, lucida a soarelui, teama de recunoasterea propriei vinovatii,aceea de a contine in sine germenele pervers al distinctiei, al diferentei , al deosebirii,dezgolirea, descuamarea de masti pana la sinele viu, pur si palpitand in fata celorlalti-aceasta ne sperie.
Aici se ascunde angoasa vie ce bantuie seculul si imple buzunarele psihanalistilor de cabinet.
Ne sperie momentul deciziei si clipa imediat urmatoare momentului decizional.
De fapt lipsa noastra de aripi si pacatul pervers,numit auto-iluzionare,caruia ii cadem zilnic victime.
Speranta!-de a avea aripi, de a fi cu adevarat ceea ce ne inchipuim ca am putea fi,de a fi elemente vii de libertate plutind intr-un albastru al unui viitor deschis si lipsit de angoase sau pete,aceasta ne este atat minciuna si adevar in acelasi timp.
Suntem insotiti de umbrele propriilor noastre obsesii si compulsiuni, produs viguro si sigur al afectelor noastre.
Alege!
Omul se simte cu adevarat singur atunci cand se vrea in sinele lui lovit,.atunci cand cu infrigurare isi doreste un Dumnezeu, o vointa tutelara.
Libertatea nu are ce cauta in spatiul intins, vast , nu-si afla sensul in geometria definitiva a infinitului.Nu-si gaseste justificarea de exuistenta.
Sinele nu se exista decat prin sine, Socialul naste iluziile Desfraului si ale Moralitatii, a pacatului si virtutii.Libertatea nu se exista nici in virtute ,nici in viciu, ci in structura gazda/modelatoare in sine; in ceea ce cu adevarat esti!
Acum si aici suntem, nu aiurea si niciunde.
Suntem singurii vii in luimea asta mortificata de cutume si beatat de imagine.

Libertatea se exista prine ea insasi, atunci cand nu te gandesti la ea, cand treci planul fizic al existentei prin sine,cand esti trup si vointa a trupului.Nu vorbim despre hedonism aici.
Libertatea exista nu prin imensitatea universului-real ci prin complexitatea cosmoidului-sine.
Este constituita si conceputa intern pentru a devenii dependenta extern.
Atat viciul cat si virtutea nasc dependenta si necesitatea.
Destinul deriva din acordul sinelui , iar nu in afar propriilor momente/decizie.
Geometria ultima a libertatii este luciditatea si perseverenta, devotiunea si rigoarea.
#
De aceea va zic:
LUMEA ESTE AICI SI VA ASTEAPTA!
Lumea va apartine.