tridentul final
urcă din baza coloanei
te aduni în zigzag
pe diagonale
îți faci drum
pe acolo izbește ceva
claritatea ca un sac de box
între mai multe deschideri capcană
traversezi straturi
una două
trei carnea ta
rămâne din ce în ce mai în urmă
părăsești la timp
locul marcat
care se îngustează
speech-ul semnelor
leagă mai departe
fiecare senzație-traiectorie
o singură recapitulare
și deodată
nu mai e nimic
din ceea ce știai că este acolo
doar impulsul inițial
fracțiunea de secundă
când găsești unghiul cel mai bun
să-ți strivești greutatea
care altfel te-ar face
să te tăvălești de durere