Scriu randurile astea pentru fiecare dintre noi, pentru fiecare om care merge prin viata asta. Scriu acum, sub impulsul momentului si al sentimentelor ce sunt acum in sufletul meu. Poate ca mai incolo durerea o sa treaca si nu o sa mai pot scrie nimic, pentru ca totul va fi deja inchis undeva, in sufletul meu, undeva unde deja va fi prea greu de patruns, in sufletul fiecarui om care a iubit sau care a crezut, ca macar pentru o clipa, a iubit.
Dar clipa aia... Ce clipa! Sunt unele momente in care nici macar nu stii ce sa faci... sa zambesti sau sa plangi... Pana si creierul e atat de emotionat, incat nu stie ce comenzi sa trimita.
As vrea sa umplu pagini intregi,dar nu pot.
Si chestia asta cu iubirea e asa...imprevizibila. Iar cand esti indragostit, te descoperi in sfarsit pe tine. Te privesti uimit si te vezi pe tine atunci cand iubesti. Simti ca iesi din persoana care ai fost si parca scormoni in tine pentru a te reinventa mereu pentru el sau pentru ea.
Te face altfel iubirea... mai sensibil parca la tot ce e in jur,mai tolerant si ai impresia ca poti schimba lumea, ca te poti contrazice cu un univers intreg pentru el sau ea.
Esti cel mai puternic om de pe pamant si uitandu-te in ochii celui pe care il iubesti simti ca vrei sa cuprinzi intregul glob in bratele tale si sa zici: ,,In sfarsit a venit vremea mea!''
... pentru mine totul incepe sa se termine.
... e randul pentru vremea altora.