poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2104 .



La poarta frunților ascunse
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [EyeOfDawn ]

2006-01-16  |     | 



„Totul a fost început în timp
Și totul trece din amar
Prin râul crinilor de rouă,
Cu o plăcere moartă, nouă,
Spre vraja orbului metal
Ce seceră si taie-n două
Tot ce-a fost dulce în banal.

A fost o viață din pământ
Cu strălucirea-i meritată,
O poveste ce va fi purtată
În praful vântului, scăzând.”

Astfel vorbea atunci Arsvis
Cu florile de pe mormânt,
Scăldat în gânduri neatinse
De a lui viață pe Pământ.

Seara se lăsa curată
Cu soarele scăzând spre munți
Lăsând loc viselor din noapte
Să-nvie în ale nopții minți
Din curtea rece, îndepărtată
De ale sălciilor șoapte,
De unde zeii vechi de gheață
Trimit ispite peste fapte
Deschizând drumul spre moarte
Transformă viața într-o provocare
A conștiințelor aflate-n disperare.

La curtea acestor zei de gheață
S-a făurit a lui Arsvis viață
Pe când era un frig etern în lume.
El cădea din timp în timp,
Iar timpul se renăștea pe sine
În propria-i inexistență.

Acum, Arsvis, cu gândul inundat de viață
Vorbea timpului ce-l ispitea:
„Noi ne-am născut deodată,
Dar tu nu-mi ești frate.
Mă vrei pentru că nu exiști.
Ești singur, nu te vede nimeni!
Cei ce se aseamănă cu mine
Te-au împărțit în trei întinderi
Din care două sunt doar amăgire,
Crezând ca-n a lor minte
Cu o logică materială
Ei te-ar putea cuprinde
Pe tine, martor al creației
Al vieții, al nașterii și al pieirii
Pe tine, cel ce uiți și ești uitat de toate cele
Aflate-n drum spre taina nemuririi.

Trecutul lor... e umbra amintirilor
Ce-i smulg de la iubirea vieții.

Visând apoi la ce-i așteaptă
Își cheamă moartea în întâmpinare
Iar tu le-o dai sa-i mai coboare o treaptă
Și le-o îmbraci ca pe-o scăpare.”

„Acum plec de la poarta voastră...”

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!