poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-10 | |
Melancolia iarăși mă vizitează.
De unde vine? Cum, nu știi? de unde-a plecat, tot din mine; ea stă mereu pe loc, nu pleacă nicăieri. Da, e corect mă vizitează, pentru că Eu îi par mereu altul, nu mă recunoaște, e derutant pentru ea. De fiecare dată încearcă să se convingă dacă tot la mine a nimerit, și nu la Floricel sau Natanael. Nici măcar n-o pot numi melancolia mea, deși tocmai pe mine, unicul ei mediu, același, trebuie sa mă identifice, NEpărăsindu-mă, într-o iluzie perpetuă. Așá luăm reciproc act de prezențele noastre: permanent purtată asupra mea, niciodată nu mă va plictisi, o știu. Asta ar însemna să capăt imunitate la melancolie... trist, dacă stai să te gândești, vorba proverbului: „rău cu rău, dar mai rău fără...” Dansăm un tango pasional ea și cu mine, ne vorbim din priviri, ne apropiem buzele, dar savurăm absența sărutului. Nimeni nu înșeală pe nimeni, prejudiciul sugerat de cuvîntul iluzie este doar aparent, elementul volițional, premeditat, pur și simplu nu există: Așa ne-a fost dat să ne trăim setea, simțind-o la fel de proaspătă, moment de moment... En el triste carnaval...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate