Cu toții avem posibilitatea…în aceste zile de sărbatoare ...de a ne curața” castelul”.
De a deschide ușile fiecarei camere.Putem păși înauntru și curăța praful care ascunde strălucirea și frumusețea fiecărei camere.Putem vedea ca fiecare încăpere cere ceva specific pentru ca să strălucească. Unele camere au nevoie de dragoste si acceptare. Altele au nevoie de reamenajari.Altele, doar de atenție.Indiferent de ce anume are nevoie fiecare cameră, noi știm că avem posibilitatea de a-i da ceea ce ea cere.
Dacă vrei sa trăiești la maxim de măreție, trebuie să permiți tuturor parților sinelui tau, să iasă în față și să fie respectate. Trebuie să-ți extinzi conștiința lăuntrică, pentru a include fiecare parte din omenescul din tine !
Vrei cu adevarat pace interioara ? Daca da îți aparține ! Înceteaza de a te mai contraria , de a te mai preface, de a te mai nega, de a te mai minți pe tine însuți !Asumă-ți toate metodele de apărare, toate zidurile ,întreaga colivie care te înconjoară ! Nu te strădui sa atingi perfecțiunea, deoarece această dorință spre perfectiune poate că este cea care te-a condus sa construiești aceste ziduri ! Luptă să capeți ÎNTREGIME , în care lumina și întunericul să existe în mod egal.
Nu accepta să acorzi niciodată refugiu sentimentelor negative…îți vor da contradicții lăuntrice ca răutatea, ura, răzbunarea, invidia , gelozia...ele ucid sufletul iar gândul se propagă în forță...așa cum o picătură poate să găurească stânca așa gândul tău poate lăsa adânci urme. Fără simțire întreaga ființă umană este aproape zadarnică.
Fericirea unui om este deplină dacă el poate într-adevăr să ofere fericire celor din jur.
Natura simte omul, natura este prietena omului nu dușmanul lui, în anumite zone de munte din țară noastră se păstrează încă obiceiul ca săteanul să-și facă cruce zicând:
“Doamne, iartă, când vrea să taie copacul, să cosească iarba sau să înjunghie animalul. Cel care rupe legăturile prietenești cu natura, le rupe în același timp cu Dumnezeu.”
Știm că multe dezastre naturale sunt consecințe ale exploatării naturii în mod necontrolat. Dar oare credem cu adevarat că ceea ce se întâmplă în natură este o prelungire a ceea ce simte inima omului ?
”o analiză atentă și responsabilă a istoriei omenirii arată faptul că sfințenia sau păcatul din om antrenează întreaga creație, influențând-o în bine sau rău. Viața curată a omului aduce bucurie și se revarsă ca un har de binecuvântare asupra universului.”
Concluzionând, ca să fii fericit trebuie să fii înțelept iar când ajungi înțelept știi că fericirea nu este doar scopul ci mijlocul împlinirii vieții.
Viata noastră este o călatorie scurtă și prețioasă și suntem obligați să ne manifestăm darurile noastre unice, iar a ne exprima în mod forțat individualitatea, înseamnă a ne lua înapoi divinitatea (e ușor sa pierzi din vedere ceea ce este cel mai pretios lucru)!
Nu îți reține dragostea sau iertarea.
Nu îți ascunde compasiunea sau bunătatea.
Cea mai importanta relație pe care o avem este cu noi înșine, cu întreaga noastră ființă.
Este important să-ți amintești că toate relațiile bune sunt continue, așa că trebuie sa evoluezi în mod continuu si să învingi în permanență obstacolele care îți stau în cale.
Relațiile bune ne provoacă să devenim mai mult decât credem noi că suntem. Ele ne obligă să ne extindem si să ne facem sufletele mai cuprinzătoare, de aceea trebuie sa fii hotarât de a rămane în cadrul procesului de a te vedea pe tine insusi, de a te iubi, de a-ți deschide sufletul.
Apreciază divinitatea din tine și vei aprecia darul vieții !