poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-05 | |
de când pământurile au început să se amestece
unele în brațele altora să se piardă disonant orice rațiune de limbă să dispară în neant așa cum ne-am fi cunoscut vreodată dacă n-am fi fost captivi într-o lume acoperită de conștiințe din ceață de când iernile s-au transformat în glume proaste ne-am întruchipat acoperiți într-o singură umbră să ne ascundem în joacă după niște ceruri de când ne e teamă de propriile noastre fapte ne-am dezbrăcat dansând în pielea goală iubindu-ne trupurile ca pe sfintele moaște dureroase mângâieri sau numai credințe deșarte că nu vom muri singuri pe lumea asta de când toate au început să existe am fost pregătiți să naștem o mică revoluție i-am dat dracului pe bolșevici cu cenzura lor cu tot și ne-am asumat prin lupte fiecare fărâmă cucerită ca și cum n-am fi discutat niciodată prin buze despre dezonoare și minciună așa cum ne apar zilnic pe trup referințe ale unor bolnave scurgeri temporale și totuși am căzut de acord fiecare sărut este o mică revoluție să ne luăm de mâini seară de seară să alergăm pe străzile pustii de orice legătură de sânge cu noi atunci când ne-am spart capetele fără durere să nu mai fim niciodată aproape când ne vom înțepa limbile în ace de o anume siguranță într-un viitor prestabilit incapabil de mișcare ne-am închipuit atât de mult cât să ne golim de orice putere supraomenească să ne extragem bogățiile rând pe rând așa cum ni le-am fi oferit la sfârșitul războiului desenându-ne pe spate cu unghiile căile de scăpare niciodată din brațele tale mereu din ale mele de când soarele a renunțat să mai răsară părăsindu-ne în bezna remușcărilor noastre te-ai strâmbat la mine cu ochi mari palma ta ruptă din încheietură am pus-o lacăt în ușa oricărui atac cerebral și te-am lăsat să pleci încăodată cine mai știe unde sau de ce de când nu mai există mirajul unei mici revoluții noaptea polară s-a întunecat și mai mult ultima oară m-am privit în oglindă când îmi tăiam pletele uscate nu mi-am mai făcut cruce pur și simplu am adormit
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate