Din cauza ta sunt un om terminat.Nu credeam ca o sa ajung sa zic asa ceva, nenorocitii aia de papuci! De ce i-am luat in picioare atunci? De ce? De ce? De ce am urcat la etaj?
Am urcat la etaj sa deschid o vana pentru coloana de distilare, de aia am urcat.Eram vesel, cintam, stiu doar ca la un moment dat zburam de la etajul 4 direct pe butoaie si de acolo pe cimentul rece.Cit a durat? Nu stiu.Stiu doar ca am lesinat de trei ori pina a venit salvarea.Am lesinat de durere, nu puteam respira.Stiu de asemenea ca seful pazei mi-a pus caciula sub cap si m-a tras de haina.Nu trebuia sa traga de mine, nu trebuia! Nu se face asa ceva! M-a intrebat ce ma doare si i-am zis ca nu mai pot de durere, ca ,cred ca o sa mor in durere acolo jos.Si ce disperat se uita la mine directorul tehnic Marius Peia, se teme ca i se va inchide sectia din cauza mea.Ce privire plina de repros, nu mai are bani de vila si de masina straina si de haina de blana sau de excursie in Italia.Ce se va alege cu mine si din mine? Tata e un betiv notoriu, mama ratacita in visele ei pierdute, fratele meu si sora...Nu imi simt picioarele, am avut senzatia odata ca simt piciorul drept dar in rest nimic...nimic..O mina rupta in trei locuri, coloana vertebrala rupta in trei locuri, de aia am si trei tije in spate, 2 coaste in plamini plus alte coaste rupte.Ce mai era de rupt?
-Baiete te doare? De unde ai cazut?
Paznicul se uita la baiatul intins pe ciment si nu stie ce sa faca.Il trage de haina apoi se apleaca linga el:
-Coloanele merg? Sa opresc ceva?
-Mor, mor mor! eu mor aici si tie iti arde de nenorocitele alea de coloane, moor.Apoi lesina..
Am dureri tot timpul si nu pot sa dorm.De citeva zile imi pot misca mina putin cite putin si aseara am sunat pe colegii mei de sectie sa vad ce mai fac.Am auzit ca se inchide in primavara sectia.Unde voi fi eu atunci? Nenorocitii aia de papuci! ce ma fac eu la 26 de ani in carucior? Ce se va alege din noi, din voi? Cind am cunoscut-o pe Mioara credeam ca totul vine de la sine , ca totul se va rezolva cit ai bate din palme.Am invatat ca nimic nu se obtine fara lacrimi si sudalme printre dinti.Acum trebuie sa invat sa traiesc din nou, sa pornesc din nou de la zero.Am auzit ca prin sectie lumea ma crede mort sau ca am vrut sa ma sinucid.Platesc pentru prostia de a nu fi facut scoala pina la capat? Platesc pentru ca uneori mie frica de ce va urma? De citeva zile vine o asistenta si ma ridica in fund , ma simt ca un bebelus de 27 de ani si caruciorul cu rotile ma asteapta. El are rabdare.El nu se grabeste. Tot aici va fi chiar daca vreau sa ma lupt cu toata armata de medici ce nu imi dau nici o sansa la a mai merge.De va fi asa, tata, poti sa bei linistit in continuare, acum ai un motiv serios sa infunzi bodegile, ai sansa sa meditezi prin sticla de coniac la nefericita ta viata.Si tu sora mea, esti libera sa incerci libertatea acum, cine te mai opreste?
LA DATA DE 29.10.2005 MUNCITORUL PAU LUCIAN CATALIN IN VIRSTA DE 27 DE ANI A CAZUT DE LA ETAJUL 4 A SECTIEI RAFINARE ULEIURI FARES SA ORASTIE, SUFERIND MULTIPLE TRAUMATISME TORACO-ABDOMINALE SI LEZIUNI DE COLOANA.MEDICII SPITALULUI JUDETEAN TIMISOARA NU II DAU NICI O SANSA DE A MAI MERGE VREODATA.CU 3 LUNI INAINTE DE ACCIDENT SE APUCASE DE SCRIS POEZII.