Ce pacat ca nu vezi ploaia
Cum se impleteste suava
In miezul unei pietre
Cu invelis verzui
Cum spice din picuri imi biciue fata
De culoarea fildesului imugurit
Cum cascade intregi de tacere ingana ploaia
Si ploua...ploua cu zahar candel
Printre soaptele dezertate din gatlejul meu
Ma intind pe pamant si o las sa-mi spele
Oasele...inegrite de fumul albastru al disperari
Dar tu nu stii sa vezi...
Nu vezi cum picaturile reci
Vor sa-mi sarute talpa dreapta
Si doare
Copilaria ploilor singuratice
A frunzelor din batranul castan
Ce-a crescut in sufletul meu
Ploua
Si ...atat
Umbra mea sta strajer pe un colt de univers
Si ma ploua cu dintii muteniei
Ma ploua cu ceara din stele
Si...atat
Chiar si asa plouata
De vei veni...vei sti ca sunt eu