poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-29 | | Înscris în bibliotecă de
Compañeros,
Iată că ne reîntâlnim, în ajunul Festivalului Internațional al Muncitorilor, pentru a aduce un omagiu tovarășilor noștri care s-au evidențiat prin eforturile depuse în slujba producției țării noastre, în slujba nobilei cauze a construirii socialismului, ca muncitori de avangardă în fiecare intreprindere a Ministerului nostru. În anul ce a trecut am avut convorbiri periodice cu acei tovarăși care, lună de lună, prin devotamentul ce au arătat muncii lor, au strălucit printre ceilalți muncitori din întreprinderile noastre. Am spus de atâtea și atâtea ori că, în cazul muncitorului de avangardă, modestia excesivă nu este o calitate, ci un defect. Căci muncitorul de avangardă trebuie să fie un exemplu pentru toți, să învie și să dea realitate faptelor sale, să le comunice, să le facă publice. Un astfel de om trebuie să fie de un entuziasm contagios și să vadă că efortul său individual se transformă într-un efort măreț, colectiv, al tuturor muncitorilor. Forțele fabricilor de avangardă se transformă, de asemeni, într-o măreață forță colectivă a tuturor fabricilor din țară și a tuturor centrelor de producție. Căci trebuie să crească simultan atât eficiența muncii cât și conștiința poporului pentru a putea apoi obține bunăstarea materială necesară construirii socialismului și conștiința indestructibilă prin care ne vom apăra țara. Pe parcursul unui întreg an aceste două sarcini au fost îndeplinite în totalitate. Este adevărat că au existat și greșeli, mai mult sau mai puțin grave, certuri și pași înapoi pentru a putea reveni apoi pe calea cea bună. Dar, în cele din urmă, datorită entuziasmului arzător și a dăruirii totale față de țelul propus, am reușit, în anul 1962, să punem societății noastre niște baze solide. Am contribuit, de asemenea, și la dezvoltarea conștiinței revoluționare a lumii întregi atunci când, în octombrie, pe când eram confruntați cu amenințarea atomică de invadatorul yankeu, poporul cubanez a dat un răspuns care, fără îndoială, va intra în istorie. Acela a fost un foarte bun exemplu privind modul în care un popor aflat în plină revoluție, un popor confruntat totodată cu un mare pericol, cu amenințarea unei distrugeri atomice- amenințare necunoscută pentru alte societăți ale lumii, un popor cu conștiință revoluționară și hotărât să învingă orice obstacol, un popor ce a avut și are alături, solidare și militante, celelalte țări ale lagărului socialist și pe toți oamenii liberi ai lumii, un popor mic ce trăiește la porțile celei mai agresive și puternice forțe imperialiste, poate triumfa, își poate menține suveranitatea și, ceea ce-i mai important decât toate acestea, poate să-și continue construirea propriei societăți. Compañeros, sarcina ce ne revine acum nouă, celor ce suntem în, hai să spunem, “tranșeele producției”, este aceea de a continua în mod constant această construcție, indiferent de pericolele ce ne amenință sau de dificultățile ce vor trebui depășite. Noi trebuie să ducem această sarcină la bun sfârșit. Cu fiecare an ce trece facem mai puține greșeli. Cu fiecare an ce trece învățăm din greșelile noastre și din experiența altor popoare și punem bazele a ceea ce, în viitor, va fi o industrie puternică, autonomă, ce va sta pe propriile-i picioare, ce se va baza pe marile-i bogății agricole, pe solul fertil, pe clima favorabilă și pe densitatea populației relativ redusă… Cunoașteți cu toții numărul imens de analfabeți din Cuba. Cu toții asistăm și, într-un fel, cu toții contribuim la această bătălie, o bătălie la fel de eroică precum oricare alta, ce o ducem împotriva lipsei de cultură și, în acest caz, a analfabetismului. Însă analfabetismul este doar expresia extremă a lipsei de cultură a poporului. Oricine învață numai să scrie și să citească a făcut doar primul pas spre ceea ce se numește cultură. Tehnica modernă avansează cu pași extraordinar de mari și, curând, a fi tehnician calificat în această țară va însemna și a cunoaște cât mai multe limbi străine. Va trebui să citim cărți tehnice și pentru asta va trebui să știm și multe limbi străine, pentru a ne descurca așa cum trebuie cu termenii tehnici și cu instrucțiunile de folosire. Căci capitaliștii au repurtat mari succese în ceea ce privește tehnologia și mărfurile de bună calitate, iar noi trebuie să știm să profităm de toate aceste cunoștințe. Iată de ce a avea o înaltă calificare trebuie să fie o sarcină de bază pentru guvern și pentru toți oamenii, sarcină ce nu trebuie deloc neglijată. Cu toții, bărbați și femei, chiar de sunteți obosiți după programul de muncă, trebuie să faceți efortul indispensabil de a studia, fie și numai o oră sau o oră și jumătate zilnic, încercând în acest fel să vă îmbunătățiți cunoștințele. Nu contează faptul că, după câteva săptămâni sau luni, cunoștințele acumulate par puține căci aceasta este o sarcină ce durează ani, o sarcină ce, de fapt, nu trebuie să se sfârșească niciodată, o sarcină ce este extrem de dificilă pentru un începător, pentru un muncitor ce are deja o anumită vârstă și care de-abia știe să citească și să scrie. Însă, la nivelul la care se dobândesc noile cunoștințe, cultura va înceta să fie doar o datorie revoluționară, ceva- mai mult sau mai puțin dureros- ce trebuie îndeplinit pentru a duce la bun sfârșit o îndatorire revoluționară, ea devenind o necesitate. Abia atunci învățătura nu va mai fi un efort. Această muncă s-a făcut cu mari strădanii și s-a consumat și se vor consuma o cantitate imensă de bunuri ale societății. Dar noi credem că pentru sănătatea publică și cultura poporului nostru niciodată nu vom cheltui îndeajuns. Cu cât vom da mai mult cu atât mai bine va fi pentru noi toți. De aceea vom aloca și în continuare cât mai multe fonduri posibile! Luați aminte însă și că profesorii ce îi învață, la diverse nivele de studiu, pe elevii- muncitori sunt scoși din producție constituind astfel o cheltuială a statului ce trebuie înapoiată apoi societății printr-un efort dublu. De asemenea, mai trebuie să avem în vedere și o altă problemă spinoasă, și anume noua grilă de salarii și normele de muncă, două puncte extrem de asemănătoare despre care discutăm de aproape un an. Þin minte că, în ajunul zilei de 1 mai, în același loc, mi-am cerut scuze în fața voastră pentru că nu am reușit să îndeplinim aceste sarcini. Astăzi, dintr-un anumit punct de vedere, suntem iar nevoiți să ne scuzăm. Însă acum sarcina de a organiza grilele de salarii și normele de muncă este foarte avansată, iar la mijlocul lunii viitoare vom începe testele pilot în diverse domenii, nu numai în Ministerul nostru ci și în toate ramurile economice. Atunci vom putea să completăm metodele de a stabili o cotă unică salarială pentru întreaga țară și de a oferi o salarizare mult mai echitabilă. Numai că va trebui să exercităm mai multă fermitate într-un domeniu care este încă destul de confuz. Căci noua grilă salarială, cu normele de aplicare corespunzătoare, nu va însemna neapărat și o creștere a salariului. Dimpotrivă. Am arătat mai devreme cum, în prima ramură în care am aplicat toate aceste măsuri, în minerit- de fapt numai în anumite exploatări miniere- ținând seama de plățile relativ scăzute, normele de muncă și noua grilă salarială au însemnat creșteri substanțiale pentru tovarășii din domeniu. Însă acest lucru nu va fi valabil în toate ramurile. Există, în acest moment, câteva categori de muncitori care, în prezent, sunt plătiți la nivelul salariului mediu pe economie, dar sunt și alții ce primesc salarii peste această medie. Am stabilit, de asemenea, că toți acei muncitori al căror salariu mediu este mai mare decât noua medie stabilită vor continua să-și primească salariile întregi însă împărțite în două: o parte corespunzătoare muncii actuale, plus încă o parte, un soi de primă dată pentru a nu diminua prea tare bugetul acestor compañeros ce au câștigat un salariu mai mare de-a lungul anilor, în diferite ocazii, pe timpul dezvoltării procesului capitalist cu toate relațiile sale de producție anarhice. Cei nou angajați vor primi însă un salariu conform noii grile, iar un criteriu important în stabilrea grilei salariale îl va reprezenta calificarea muncitorului. Acest lucru înseamnă că toți muncitorii ce-și vor îndeplini satisfăcător standardele de calitate și cantitate într-o anume perioadă de timp, dar care nu pot evolua într-o grilă salarială la un nivel superior, nefăcând parte dintr-un grup nou ce se supune unei grile diferite, vor avea ocazia de a se califica, intrând astfel într-un grup superior și mărindu-și salariile. Așadar, calificarea fiecărui muncitor va fi întotdeauna luată în calcul atunci când se va stabili individual. Toate acestea vă vor mai fi explicate și de ministrul muncii. Vor fi, de asemenea, și discuții preliminare plus un întreg proces de clarificare întrucât această sarcină este extrem de complicată și implică întreaga economie a țării noastre. În unele cazuri vom avea deci o creștere a salariilor pentru a remedia salariile prea mici, iar în altele salariile vor rămâne nemodificate însă acei tovarăși vor avea un salariu divizat. Mai exact, ei au un salariu individual, ce-l primesc pentru, să zicem, rațiuni istorice, dar atunci când acești tovarăși părăsesc poziția salariul lor revinde la salariul de bază stabilit și nu la salariul actual pe care ei îl primesc. O să închei acest discurs, putin cam lung și puțin cam plictisitor, dorind să vă reamintesc, tovarăși, de responsabilitățile pe care, cu toții le avem. Suntem astăzi aici pentru a aduce omagiul nostru celor mai buni muncitori ai noștri, muncitorii avangardei, și delegațiilor muncitorești care au venit, din toate colțurile lumii, în vizită la noi… Suntem o vitrină, o oglindă în care se poate privi întreaga Americă și trebuie să muncim pentru a ne îmbunătăți zilnic aptitudinile și pentru a ne diminua greșelile. Nu trebuie să mai revenim la obiceiul de a ne ascunde defectele pentru a nu le zări nimeni. Această atitudine nu ar fi nici cinstită și nici revoluționară. Căci și alții, compañeros ai Americii sau ai altor țări din Asia și Africa ce luptă azi pentru independență vor învăța din greșelile noastre, din erorile noastre. Nu trebuie deci să încetăm să ne arătăm și cele mai mici greșeli, cel mai mic viciu al trecutului pe care n-am reușit încă să-l eliminăm, cea mai mică eroare pe care am făcut-o în prezentul socialist. Trebuie să fim deschiși pentru că aceasta este datoria noastră, pentru că dorim să atingem culmi extrem de mari și pentru că fiecare dintre noi se va face răspunzător față de toate popoarele lumii pentru acțiunile de azi și de mâine ale revoluției cubaneze. Drumul nu ne va fi ușor, va fi plin de pericole și de dificultăți. Imperialismul ne va pândi la fiece cotitură, așteptând din partea noastră momente de slăbiciune pentru a ne ataca. Știu și că reacționarii Americii așteaptă cu bucurie să publice recunoașterea noastră oficială privind erorile făcute. În principiu ei vor încerca să arate Americii și întregii lumi faptul că, dacă o țară așa mică, așa cum este țara noastră, o țară fără industrie și fără dezvoltare tehnologică, încearcă să facă o revoluție, acea revoluție va fi din start sortită să eșueze. Și pentru a dovedi acest lucru, pentru a ne împiedica dezvoltarea, se folosesc de informații, de trucuri, de sabotori și de intriganți. Nu ne putem permite nici măcar un singur moment de slăbiciune. Nici acum, când ne aflăm sub lupa oaspeților noștri, și nici altădată. Pentru că mereu ne vom afla sub privirea tăioasă a tuturor popoarelor Americii, popoare ce văd în noi o nouă șansă de salvare, o nouă șansă de a se elibera din robie. Să le arătăm deci tuturor, compañeros, care sunt realitățle drumului pe care mergem! Să le arătăm tuturor nu numai că suntem în stare să primim periculoasa sarcină a confruntării, uneori aproape fără arme, cu o armată a oligarhiei, că suntem în stare să dezvoltăm armatele populare prin capturarea armelor de la inamic, că putem să ne confruntăm cu el pe câmpul de luptă și că putem cataliza conștiința întregului popor cubanez pentru a-l transforma astfel într-o mare armată de avangardă ce va distruge dictatura! Să le arătăm că putem pregăti poporul ca și cum am pregăti un singur om, că putem lansa strigătul nostru de luptă, sfidătoarea noastră chemare pe care o știm cu toții. Să le arătăm, compañeros, că putem învinge după acest lung război, după această obositoare, cumplită luptă, după toate aceste piedici impuse de blocada imperialistă. Să le arătăm că putem construi socialismul. În fața tuturor pericolelor, amenințărilor și agresiunilor, în fața blocadelor, a sabotajelor, a intriganților și a tuturor puterilor ce încearcă să ne frâneze trebuie să arătăm încă o dată capacitatea poporului cubanez de a-și făuri propria istorie. Va trebui să fim uniți cu toții, compañeros. Va trebui să rămânem neclintiți în credința noastră, va trebui să fim astăzi mai fermi decât oricând- deși poate mai fermi va trebui să fim mâine- pentru a putea merge întotdeauna înainte, privind spre viitor, atenți la fiecare pas, chibzuind orice pas făcut, astfel încât să nu renunțăm nici măcar la un centimetru din ceea ce am câștigat, din ceea ce am construit,din ceea ce ne aparține: socialismul! Patria o Muerte! Hasta la victoria siempre! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate