ma ofilesc precum o floare in vaza ta fara ca tu sa ma privesti macar o clipa...dar asta merit de-am avut incredere in tine, daruindu-ma-ntru totul,facandu-te al meu zeu suprem, dandu-ti puterea de viata si de moarte asupra mea;ti-am oferit totul, normal ca nu mai vrei ca sa ma vezi caci nu mai am secrete,nu mai am calitati ci doar defecte, nu mai am lacrimi ci apa ce izvoraste fara rost din 2 margele prin care acum imi vezi pana si cele mai ascunse ganduri...le ai pe toate, ti le-am oferit si tu acum le calci in fiecare zi cu talpa ta nepasatoare...am inceput ca sa regret, dar nu regret decat un lucru: ca nu regret ce am facut caci tot ce-a fost a fost din suflet...ma ofilesc in continuare